Nikos Kazantzakis

NIKOS KAZANTZAKIS s-a nascut pe 18 februarie 1883 la Iraklion, in insula Creta, unde a fost si inmormantat. Intre 1902 si 1906 a urmat dreptul la Universitatea din Atena, apoi, timp de doi ani, si-a continuat studiile la Paris, unde a audiat cursurile filozofului Henri Bergson. A strabatut lumea in lung si in lat, calatorind pana in ultimele luni de viata. Aflat vesnic in conflict cu autoritatile din Grecia pentru opiniile sale (asemenea prietenului sau Panait Istrati, era atasat ideilor de stanga), desi a indeplinit o vreme si functii publice, a gasit mai multa audienta in strainatate decat in propria patrie, fiind nominalizat de cateva ori la Premiul Nobel. S-a bucurat de celebritate, detinand recordul de traduceri: in peste 100 de tari. A primit, in 1956, la Viena, Premiul pentru Pace. In jumatatea de secol daruita literaturii, a fost creatorul unei opere de dimensiuni impresionante: poezie - Odiseea. O continuare moderna din 1938 contine 33 333 de versuri; romane - Le Jardin des rochers (1936, scris in franceza), Viata si peripetiile lui Alexis Zorbas (1946), Hristos rastignit din nou (1948, publicat in Grecia in 1954, dupa ce cunoscuse un mare succes in Occident; Humanitas Fiction, 2008), Capitanul Mihalis. Libertate sau Moarte (1950, publicat in 1953; Humanitas Fiction, 2014), Ultima ispita a lui Hristos (1951, publicat in 1955; Humanitas Fiction, 2011), Saracutul lui Dumnezeu (1954, publicat in 1956; Humanitas Fiction, 2016), Fratricizii (1954; Humanitas Fiction, 2017); dramaturgie si lucrari de memorialistica – intre care volumul autobiografic Raport catre El Greco (scris in 1956 si publicat postum, in 1961; Humanitas Fiction, 2012), Jurnal de calatorie: Italia, Egipt, Sinai, Ierusalim, Cipru, Moreea (1926-1927; Humanitas, 2013), Jurnal de calatorie. Rusia (1928; Humanitas, 2015); eseuri si traduceri (Divina Comedie, Iliada, Odiseea etc.). S-a stins din viata pe 26 octombrie 1957 la Freiburg im Breisgau, in Germania.