Constantin Radulescu-Motru (n. 15 februarie 1868,Mehedinti, Romania – d. 6 martie 1957,Bucuresti, Republica Populara Romana), a fost un filozof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru roman, academician si presedinte al Academiei Romane intre 1938 - 1941, personalitate marcanta a Romaniei primei jumatati a secolului al XX-lea.
Intre 1880 - 1885, Constantin urmeaza liceul la Craiova, pe care il va termina si absolvi la varsta de 17 ani.
In 1885 se inscrie simultan la Facultatea de Drept si la Facultatea de Litere si Filosofie, ambele din cadrul Universitatii Bucuresti. Cu Titu Maiorescu, care ii este profesor, si care il remarca imediat, stabileste legaturi spirituale puternice si de durata. Frecventeaza, de asemenea, cursurile profesorilor Constantin Dumitrescu-Iasi, Bogdan Petriceicu Hasdeu, V. A. Urechia, Grigore Tocilescu.
Constantin Radulescu-Motru isi incepea Cursul de psihologie cu definitia etimologica a psihologiei, pe care o numea stiinta despre viata sufleteasca, pornind de la termenii grecesti psyche (suflet) si logos (stiinta).Considera ca psihologia „urmareste sa descrie in mod complet si exact diferite forme ale vietii sufletesti; in acelasi timp, ea ne da si explicarea faptelor sufletesti sub raportul succesiunii si al coexistentei lor”.
El definea senzatiile sau simtirile elementare „ca fiind ultimele diferentieri pe care le obtinem in infatisarile intuitive ale constiintei, prin izolarea si modificarea conditiilor lor de producere”. Conform lui, constiinta receptioneaza imagini despre obiecte, nu trairi elementare, deoarece gusturile, culorile si impresiile noastre despre temperatura etc., sunt proprietatile unor obiecte, fara o existenta proprie, iar denumirile lor sunt rezultatul unui proces de abstractizare. Desi rareori omul le realizeaza separat, senzatiile sunt fenomene reale ale vietii psihice, care stau la baza proceselor psihice mai complexe si se integreaza in acestea.
