Alex Ionescu
Alexandru Eduard Ionescu, nascut in Arad (AD 1982), este primul dintre cei doi baieti ai unei familii traditionale de migranti intrastatali necomunisti (nu ca nu ar fi incercat, dar avea totusi si partidul standarde). A manifestat de mic un dezinteres/dezgust pentru absolut tot ce necesita efort, stare mentinuta pana azi si, probabil, pana in ultima-i zi. In scoala generala s-a evidentiat prin prezenta, in liceu prin absenta, iar la Facultatea de Medicina Dentara prin indiferenta. Dupa 18 ani de educatie solida isi aminteste doar de „Street Fighter”, „Age of Empires”, „Heroes III” si „Total War” (jocuri video cu care a petrecut mai mult timp decat cu scoala si din care nu a invatat decat un pic de planificare). Lacunele educationale si lipsa de carisma l-au transformat intr-un om fara trecere, absolut neinteresant. Petrecand mai tot timpul la serviciu, prestand o munca de o calitate indoielnica, putinii oameni care il mai digerau s-au indepartat de el. De asemenea, jobul l-a facut sa nu mai doreasca sa mai lucreze printre ei. Singura persoana care i-a fost mereu aproape (mai mult dintr-o tulburare patologica decat din motive rationale) a fost draga lui Roxana, cu care drumul vietii l-a reintersectat, fiind colegi in clasele primare. Clapeta 2 In tot acest timp a incercat sa descopere un domeniu in care sa aiba o farama de talent; toate cu acelasi rezultat (esecul, adeseori lamentabil – stomatolog, „sot”, prieten, cunoscut, coleg, antreprenor, angajat, arcas, bricolator, sculptor, pictor, poet, jucator de biliard, om etc.), toate de rahat. Evident, fara vreo tragere de inima, s-a pus sa scrie o carte. Ce putea merge rau? Cu scrisul avea experienta, de-a lungul timpului incercand sa se bage in seama cu mesaje interesante pe sub pielea diferitelor persoane de sex feminin – alte tentative lamentabile sau rusinoase. Are obsesia de a termina cat mai rapid orice, pentru a se apuca de ceva nou, in aceiasi parametri. Printre putinele placeri: consumul de filme si sport la TV, alcool in variate forme si muzica (cand dispozitia ii permite). Planurile de viitor: sa devina un om macar putin mai placut si sociabil. Spera sa se mute pe o barcuta (cu care sa nu paraseasca portul) pentru a avea o „casa” mai mica, mai rapid de curatat.
