Acest site folosește cookies pentru a furniza servicii și funcționalități personalizate. Prin vizitarea site-ului nostru, îți dai acordul pentru descărcarea acestor cookies. Am inteles

Poți afla mai multe despre cookies și poți schimba setările lor aici.

Marian Papahagi

MARIAN PAPAHAGI s-a nascut la l4 octombrie l948 in Ramnicu Valcea (orasul nativ al mamei sale) si a decedat la Roma, in 18 ianuarie 1999, la cateva luni dupa ce reusise sa redea Accademia di Romania menirii sale de scoala de studii avansate si selectase primii bursieri ai statului roman la Roma si Venetia dupa sincopa comunista.

Tatal sau, Constantin Papahagi (Bolgrad, 1921 – Cluj-Napoca, 1988) a fost medic la Spitalul de Pneumoftiziologie din Cluj-Napoca, iar mama sa, Elena, nascuta Anastasatu (Ramnicu Valcea, 1921 – Campina 2012) a fost farmacista. Familia Papahagi, cu origini in satul Avdela din Muntii Pindului, a produs numeroase personalitati devotate atat radacinilor aromanesti, cat si scolii si culturii romanesti: Pericle Papahagi (Avdela, 1872 – Silistra, 1943), etnolog si lingvist, membru corespondent al Academiei Romane; Tache Papahagi (Avdela, 1892 – Bucuresti, 1977), dialectolog, lexicograf, etnolog, profesor la Universitatea din Bucuresti; Nicolae Papahagi (Avdela, 1868 – Bucuresti, 1931), diplomat si autor; Valeriu Papahagi (Crusova, 1906 – Bucuresti, 1983), istoric, elev al lui Nicolae Iorga; Emil-George Papahagi (Constantinopol, 1907 – Bucuresti, 1970), jurist si eseist; Teja Papahagi (Silistra, 1919 – Domnesti, 1988), fondatorul spitalului din Domnesti, Arges, medicul care a ingrijit-o pe Elisabeta Rizea din Nucsoara; Emil Papahagi (Silistra, 1923 – Paris, 2009), profesor la Universitatea de Medicina din Bucuresti, chirurg renumit. Din partea mamei sale, este nepotul academicianului Constantin Anastasatu (Corabia, 1917 – Bucuresti, 1995), pneumoftiziolog de renume, rector al Universitatii de Medicina din Bucuresti intre 1972-1976.

Marian Papahagi s-a casatorit in 1975 cu Lucia Papahagi (nascuta Muresan), profesoara de limba franceza la Cluj-Napoca, si au avut impreuna doi copii: Adrian, nascut in 1976, doctor in filologie al Universitatii Sorbona (Paris IV), actualmente profesor de literatura engleza la Facultatea de Filologie a Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, si Irina, nascuta in 1977, licentiata in italienistica la Universitatea La Sapienza (Roma I).

Marian Papahagi a absolvit Liceul „Gheorghe Baritiu” din Cluj-Napoca in 1966 si a urmat studii de italienistica la Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca (1966-1968). In scurta perioada de dezghet in care Ceausescu, profitand de Primavara de la Praga, a mimat deschiderea occidentala, a castigat o bursa de studiu la Roma. Intre 1968-1972 a studiat romanistica la Roma si a obtinut licenta (laurea, con lode) in italienistica, avandu-l conducator stiintific pe renumitul profesor Aurelio Roncaglia. Teza de licenta (465 pagini dactilografiate), cu titlul Aspetti blasfemi nella poesia romanza delle origini, a ramas inedita. In 1985 a obtinut titlul de doctor in litere la Universitatea din Bucuresti, cu o teza despre poezia italiana din secolul al XIII-lea, condusa de prof. dr. Alexandru Balaci.

Dupa incheierea studiilor la Roma, Marian Papahagi a functionat ca asistent universitar la Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca (1973-1989), perioada in care posturile universitare au fost blocate si nu a putut avansa in cariera. Dupa Revolutia din decembrie 1989 a avansat rapid, pe baza numeroaselor studii si volume publicate anterior, devenind conferentiar in 1990 si profesor in 1992. In decursul carierei universitare (1973-1999) a tinut cursuri si seminarii de literatura italiana (Evul Mediu, Renastere, Baroc, Decadentism, Epoca Moderna), de limba italiana contemporana (sintaxa), de istoria limbii italiene si filologie romanica. A initiat predarea limbii si literaturii italiene ca prima specializare in 1991, a fondat Departamentul de Limbi si Literaturi Romanice la Universitatea „Babes-Bolyai”, si un prim curs de master. Incepand din anul 1992, a fost unul dintre cei trei profesori universitari din Romania abilitati sa conduca doctorate in limba si literatura italiana.

Inca din 22 decembrie 1989, in calitate de coautor al Declaratiei pentru o noua Universitate a Daciei superioare, a participat cu entuziasm la reforma universitatii clujene si a invatamantului superior din Romania. A ocupat functiile de prorector al Universitatii „Babes-Bolyai” (1990-1992) si secretar de stat pentru Invatamantul Superior (1990-1991). In aceasta din urma capacitate a redactat primul proiect de lege a autonomiei universitare. A mai indeplinit functiile de director al Departamentului de Limbi si Literaturi Romanice al Universitatii „Babes-Bolyai” (1994-1999), membru al Consiliului Stiintific si al Senatului aceleasi institutii, membru al Comisiei Nationale de Doctorate. Intre decembrie 1997 si moartea sa prematura, in ianuarie 1999, a fost directorul Accademia di Romania la Roma si profesor invitat la Universitatea „La Sapienza” (1998).

Este unul dintre fondatorii revistei Echinox (in 1968) si a fost redactor-sef al acesteia intre 1973-1983. In 1990, a fondat la Cluj-Napoca editura Echinox. A fost membru al Consiliului Uniunii Scriitorilor din Romania, presedinte-fondator al filialei Cluj a Societatii Internationale „Dante Alighieri”, membru in comitetul stiintific al mai multor reviste stiintifice si literare (Echinox, Cluj-Napoca; Synthesis, Bucuresti; Romania orientale, Roma; Critica del testo, Roma). A fondat, la Universitatea „Babes-Bolyai”, Centrul de Analiza Textului si revista Studi italo-romeni, care astazi nu mai exista.

Marian Papahagi a sustinut conferinte, comunicari stiintifice si cursuri la Cluj-Napoca, Bucuresti, Constanta, Oradea, Iasi, Universitatea „La Sapienza” si Accademia di Romania din Roma, Institutul de Studii Orientale din Napoli, Universitatea „Ca’ Foscari”, Fundatia „Giorgio Cini” si Institutul Roman de Cultura din Venetia, Universitatea din Potenza, Academia „Petrarca” din Arezzo, Academia de Stiinte din Torino, Universitatea din Trieste, Institutul Roman din Paris, Universitatea din Avignon, Universitatea din Tours, Universitatea din Chambéry, Université Libre de Bruxelles, Colegiul Europei din Bruges, Institutul „Raoul Wallenberg” din Lund, Universitatea din Copenhaga, Universitatea din Aarhus, Universitatea din Viena, Universitatea din Cracovia etc.

A avut burse de studii la Lisabona (1969-1970), la Roma (1992-1993) si la Madrid (1995). La Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca a coordonat doua proiecte de cercetare cu contract pe temele „Enciclopedia relatiilor culturale italiano-romane” (ERCIR) si „Concordante in poezia romana moderna realizate prin intermediul calculatorului” (CONCORD); din acest proiect au rezultat lucrarile: Marian Papahagi, Sanda Cherata, Emma Tamaianu, Teodor Vuscan, Concordanta poeziilor lui B. Fundoianu (Cluj-Napoca, editura Echinox, 1999) si Concordanta poeziilor lui G. Bacovia (Cluj-Napoca, editura Echinox, 1999).

Activitatea sa literara si stiintifica debuteaza in 1968, in revista Amfiteatru (Bucuresti). Continua cu peste trei sute de studii, eseuri si recenzii despre literatura italiana (Guittone d’Arezzo, Guinizzelli, Dante, Petrarca, Gozzano, Montale, Ungaretti, Saba, Cardarelli etc.), despre literaturile romanice (romana, spaniola, portugheza, braziliana), despre raporturile culturale romano-italiene, despre limbile romanice (italiana, franceza, portugheza/braziliana, hispano-americana, catalana) in diverse reviste literare si stiintifice in Romania si in strainatate. A tradus masiv din poezia italiana (Pavese, Montale, Saba, Ungaretti, Cardarelli, Gatto), dar si din autori portughezi, brazilieni si spanioli.

A publicat volumele:

Exercitii de lectura, Cluj-Napoca, editura Dacia, 1976 (eseuri despre poezia italiana, romana, portugheza si braziliana moderna); ed. a II-a, cuvant inainte de Mircea Martin, referinte critice de Irina Petras, Pitesti/Bucuresti, editura Paralela 45, 2003;

Eros si utopie, Bucuresti, editura Cartea Romaneasca, 1980 (eseuri asupra literaturii romane); ed. a II-a, postfata de Ion Pop, Cluj-Napoca, editura Dacia, 1999;

Critica de atelier; Bucuresti, editura Cartea Romaneasca, 1983 (eseuri despre Saba, Montale, Ungaretti, Cardarelli, Gozzano si asupra impactului unor creatori straini in literatura romana);

Intelectualitate si poezie: Studii despre lirica din Duecento, Bucuresti, editura Cartea Romaneasca, 1986 (studii despre Francisc din Assisi, Iacopone da Todi, Giacomo da Lentino, Guittone d’Arezzo, Guido Guinizzelli, Guido Cavalcanti, Dante, Cecco Angiolieri etc.);

Cumpana si semn, Bucuresti, editura Cartea Romaneasca, 1991 (eseuri despre literatura romana);

Fata si reversul, Iasi, editura Institutul European, 1993 (eseuri despre critica literara romana);

Interpretari pe teme date, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1995 (eseuri despre literatura moderna).

A coordonat, impreuna cu Mircea Zaciu si Aurel Sasu: Dictionarul Scriitorilor Romani, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1978; Dictionarul Scriitorilor Romani, vol. I (A-C) si II (D-L), Bucuresti, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1995, 1998, vol. III (M-P), vol. IV (S-Z), Bucuresti, editura Albatros, 2001, 2002; Dictionarul Esential al Scriitorilor Romani, Bucuresti, editura Albatros, 2000.

A colaborat la volume colective (in Statele Unite, Italia, Portugalia, Romania), la Enciclopedia virgiliana si la Enciclopedia oraziana (Institutul Enciclopedic Treccani, Roma). A tradus in limba romana urmatoarele volume:

Luigi Pareyson, Estetica si Teoria formativitatii, Bucuresti, editura Univers, 1978 (traducere din italiana, studiu introductiv);

André Helbo, Michel Butor, Cluj-Napoca, editura Dacia, 1978 (traducere din franceza);

Murilo Mendes, Metamorfozele, Bucuresti, editura Univers, 1986 (traducere din portugheza, postfata);

Luciana Stegagno Picchio, Literatura braziliana, Bucuresti, editura Univers, 1986 (traducere din italiana);

Eugenio Montale, Poezii, Cluj-Napoca, editura Dacia, 1988 (traducere din italiana, note bibliografice, cronologie a operei, prefata, antologie a criticii); ed. a II-a, Cluj-Napoca, editura Dacia, 1999;

Rosa Del Conte, Eminescu sau despre absolut, Cluj-Napoca, editura Dacia, 1990 (traducere din italiana, prefata); reed. Bucuresti, editura Humanitas, 2016;

Guido Morselli, Divertisment 1889, Cluj-Napoca, editura Echinox, 1992 (traducere din italiana);

Roland Barthes, Placerea textului, Cluj-Napoca, editura Echinox, 1994 (traducere din franceza).

Marian Papahagi a primit numeroase premii si distinctii: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut (pentru Exercitii de lectura, 1977); Premiul „George Calinescu” al criticii (pentru Eros si Utopie, 1980); Premiul Asociatiei Scriitorilor din Cluj-Napoca (pentru Critica de atelier, 1984); Premiul International „Eugenio Montale” (pentru traducerea in romaneste a lui Eugenio Montale, 1989); Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Romane (pentru Cumpana si semn, 1993); Premiul Uniunii Scriitorilor pentru critica (pentru Fata si reversul, 1994); premiul Salonului National al Cartii la Cluj-Napoca, Premiul Municipiului Oradea la Salonul National de Carte Oradea, Premiul Revistei Flacara, Premiul de Excelenta la Bacau si Premiul „Opera Magna” al Uniunii Scriitorilor (toate pentru Dictionarul Scriitorilor Romani, vol. I (A-C), 1995); Premiul International „Diego Valeri-Città di Monselice” pentru traduceri din limba italiana (1997). In 1995, a fost decorat de Republica Franceza cu ordinul „Palmes académiques”, in grad de ofiter.

Memoria lui Marian Papahagi este perpetuata si prin cartile publicate postum:

Ratiuni de a fi, ed. Adrian Papahagi, Bucuresti, editura Atlas, 1999 (interviuri si scrieri din anii 1990-1999);

Dante Alighieri, Divina comedie: Infernul, trad. Marian Papahagi, ed. Mira Mocan, pref. Irina Papahagi, Bucuresti, editura Humanitas, 2012; reed. 2019;

O insula de clujeni-neclujeni la Cluj: Corespondenta Mircea Zaciu-Marian Papahagi, ed. Lucia Papahagi, pref. Ion Vartic, Bucuresti, editura Muzeul Literaturii Romane, 2012;

La Echinox, in atelier: Corespondenta Marian Papahagi-Ion Pop, 1969-1981, ed. Lucia Papahagi, pref. Ion Pop, Bucuresti, editura Muzeul Literaturii Romane, 2015.

Acestora li se adauga acum volumul de fata.

Revista Apostrof i-a dedicat un dosar („Diminetile la Roma au o prospetime de nebanuit”: Dosar Marian Papahagi, Cluj-Napoca, revista Apostrof, 1999. Colegii italienisti l-au omagiat in actele unei conferinte: Il piacere della ricerca: Atti delle Giornate di studio in onore di Marian Papahagi. Roma, 28-29 gennaio 2000 (Roma, Bagatto Libri, 2001).

Biblioteca de italienistica pe care a fondat-o la Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca, precum si o sala a Institutului Roman din Venetia ii poarta azi numele. Efigia sa in bronz, sculptata de Eugen Gocan, a fost montata in Parcul memoriei universitare la Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca si la intrarea in biblioteca Scolii Romane din Roma (Accademia di Romania). Ambasada Italiei in Romania si Institutul Italian de Cultura acorda o data la doi ani italienistilor merituosi „Premiul Marian Papahagi”.


Titlurile autorului Marian Papahagi (1)