Alain Fournier

S-a născut pe 3 octombrie 1886 la La Chapelle-d'Angillon şi şi-a petrecut copilăria la Sologne şi în Bas-Berry, unde părinţii săi au fost învăţători. A făcut studii liceale la liceul Lakanal, la Sceaux în apropiere de Paris, unde s-a pregătit pentru admiterea la École normale supérieure, unde s-a împrietenit cu scriitorul Jacques Rivière, care se va căsători cu sora sa mai mică, Isabelle, în 1909. Împreună cu Rivière se lansează în discuţii asupra problemelor de actualiatate în literatură, muzică şi pictură, fiind printre primii care descoperă la unii scriitori tineri - încă neînţeleşi şi ironizaţi - pe aceia care aveau să devină marile nume ale perioadei ce va urma: Paul Claudel, Charles Péguy, Paul Valéry. În 1907 întrerupe studiile pentru a-şi satisface serviciul militar. Publică câteva poezii, eseuri şi povestiri (reunite mai târziu sub titlul "Miracles").

Henri Alban Fournier a murit la Éparges, în apropiere de Verdun, pe 22 septembre 1914, in primele lupte din Primul Război Mondial, şi a fost înhumat în cimitirul militar de la Saint-Rémy la Calonne. Corpul lui a fost identificat abia în 1991 cu ajutorul datării cu carbon radioactiv, pentru că fusese îngropat într-o groapă comună germană, şi a fost reînhumat într-un mormânt separat.

Pe 1 iunie 1905, un licean de 18 ani, Henri Alban Fournier, în timpul unei scurte promenade pe cheiul Senei, întâlneşte absolut întâmplator, pe scările de la Petit Palais din Paris, o tânăra zveltă şi elegantă, pe Yvonne Quiévrecourt, care va fi marea sa iubire şi îl va inspira sa în creaţia personajului Yvonne de Galais din viitorul său roman.

O urmăreşte, află unde locuieşte şi, câteva zile mai târziu, schimbă cu ea câteva cuvinte, doar pentru a afla ca este deja logodită. O va reîntâlni abia dupa 8 ani, căsătorită şi mamă a doi copii.

Această întâlnire, care marcheaza definitiv destinul lui Henri Alban Fournier, va fi apoi redată, aproape identic, in unicul său roman, publicat in 1913 sub semnătura Alain- Fournier: "Le grand Meaulnes" (tradus in limba româna cu titlul "Cărarea pierdută").

Cartea are un succes instantaneu şi ratează cu puţin acordarea Premiului Goncourt: obţine cinci voturi din cele şase necesare. La începutul anului 1914, Fournier începe să scrie un al doilea roman, "Colombe Blanchet". Nu-l va mai termina.

Sora lui, Isabelle, publică în 1925, după moartea soţului său, Jacques Rivière, abundenta corespondenţă ("Correspondance") dintre cei doi prieteni, apoi "Lettres au Petit B." (René Bichet, un coleg de la liceul Lakanal), "Lettres d'Alain-Fournier à sa Famille" şi proprii amintiri asupra fratelui său "Images d'Alain-Fournier".

Optzeci şi cinci de ani mai târziu, ziarul Le Monde propune cititorilor săi să aleagă cele mai importante o suta de cărti ale secolului XX. "Le Grand Meaulnes" se afla între primele zece romane ale secolului trecut, alături de "In căutarea timpului pierdut", romanul fluviu al lui Marcel Proust, "Procesul" lui Franz Kafka, "Călătorie la capătul nopţii" al lui Louis-Ferdinand Céline sau "Fructele mâniei" al lui John Steinbeck.