Eugen Lovinescu
Eugen Lovinescu (n. 31 octombrie 1881, Falticeni, Suceava, Romania – d. 16 iulie 1943, Bucuresti, Romania) a fost un critic si istoric literar, teoretician al literaturii si sociolog al culturii, memorialist, dramaturg, romancier si nuvelist roman, cel mai de seama critic dupa Titu Maiorescu.
Este autorul teoriei Sincronismului si al Mutatiei valorilor estetice. In ciuda valorii sale incontestabile, a faptului ca si-a sustinut doctoratul la Paris cu Émile Faguet, a ocupat doar o catedra de profesor de latina la liceul Matei Basarab din Bucuresti, respectiv a fost profesor al Colegiului National Mihai Viteazul din Bucuresti.
Este tatal criticului Monica Lovinescu si unchiul prozatorului Anton Holban, al dramaturgului Horia Lovinescu si al criticului literar si specialistului in ezoterism Vasile Lovinescu.
Studii
Urmeaza gimnaziul la Falticeni, apoi cursurile Liceului internat din Iasi (1896-1899). Este licentiat al Facultatii de limbi clasice a Universitatii din Bucuresti, cu o lucrare despre sintaxa latina (1903). Activeaza ca profesor de liceu la Ploiesti (1904-1906) si la Bucuresti.
Activitatea publicistica
Debuteaza publicistic in suplimentul literar al Adevarului (1903), cu un articol despre studiile sale clasice. In 1904 isi incepe colaborarea la Epoca, scriind despre Mihail Sadoveanu. A continuat in 1905 cu articole despre scriitori samanatoristi si poporanisti (Octavian Goga, St.O.Iosif, Alexandru Bratescu-Voinesti, Popovici-Banateanu, I.Gorun, Sandu-Aldea, Ion Agarbiceanu, Emil Garleanu), toate acestea constituind subiectele reunite in cele doua volume de debut Pasi pe nisip..., aparute in 1906. In aceasta perioada a activitatii sale, preocupat fiind de miscarea literara de la Samanatorul, se prefigureaza confruntarile cu marii doctrinari Nicolae Iorga si Garabet Ibraileanu.
Activitatea de cercetare
Intre 1906-1909 se afla la Paris pentru pregatirea doctoratului. Obtine titlul de doctor in litere cu o lucrare despre Jean-Jacques Weiss et son oeuvre littéraire; lucrare suplimentara: Les voyageurs français en Grece au XIX-e si?cle (1909), ambele prezentate elogios de criticul Emile Faguet.
Colaboreaza la revista Convorbiri literare a lui Mihail Dragomirescu intre anii 1907-1909 si publica primele doua volume de Critice (I, 1909; II, 1910).
In aceasta perioada publica monografiile Gr. Alexandrescu (1910), C. Negruzzi (1913), „Gh. Asachi„ (1921). Incearca, dar fara succes, sa intre in invatamantul universitar, la Iasi (unde in iunie 1912, in urma unui concurs, ii este preferat Garabet Ibraileanu) sau la Bucuresti (unde in 1913 criticul il suplineste pe Pompiliu Eliade cu un curs despre romantism).
Patroneaza - pana la sfarsitul vietii - cenaclul Sburatorul si este director al revistei literare Sburatorul(1919-1922; 1926-1927).
Opere
Criticul literar
Istoria civilizatiei romane moderne, (1924-1925);
Istoria literaturii romane contemporane, (I-VI, 1926-1929);
Critice, editie definitiva (1925-1929);
T.Maiorescu, (I-II, 1940),
T. Maiorescu si contemporanii lui, (I-II, 1943-1944);
T. Maiorescu si posteritatea lui critica, (1943);
In anul 2003 revenirile sale critice asupra unor scriitori sunt publicate la Editura Paralela 45 in volumul Revizuiri, intr-o editie ingrijita de Ion Simut.
Memorialistul
Memorii, (I-III, 1932);
Agende literare, (postume);
Romancierul si nuvelistul
Nuvele florentine, 1906, cunoscute si sub titlul editiei a doua, Crinul, 1912,
Aripa mortii, roman, 1913
Viata dubla, roman, 1932
Ciclul de romane in care erou este Mihai Eminescu: Mite(1934) si Balauca(1935), despre iubirile poetului pentru Mite Kremnitz si Veronica Micle.
Ciclul Bizu (alcatuit din romanele Bizu, 1932; Patru, 1932; Diana, 1956 <<postum>>; Acord final, publicat initial in Revista Fundatiilor Regale)
Dramaturgul
De peste prag, 1906
Lulu, 1924, in colaborare cu Hortensia Papadat-Bengescu
Traducatorul
Publius Vergilius Maro (1964), Eneida, Colectia Biblioteca pentru toti, traducere de Eugen Lovinescu, text revazut, prefata, tabel cronologic, note si indice de Eugen Cizek, Bucuresti: Editura pentru Literatura
Homer, Odiseea