Adina Rosetti

Adina Rosetti (n. 1979, Braila) este scriitoare si jurnalista.

A crescut inconjurata de povesti si de carti, avandu-i ca povestitori pe bunicii si parintii ei.

A absolvit o facultate de economie, dar pentru a se apropia de pasiunea ei, scrisul, a facut apoi un curs post-universitar de jurnalism la Universitatea Bucuresti. A scris articole pentru diverse publicatii, printre care Dilema veche si Time Out. A fost patru ani redactor la revista ELLE Romania.

Debuteaza in 2010 cu romanul Deadline, urmat in 2015 de volumul de proza scurta De zece ori pe buze.

A publicat in 2014 cartea pentru copii Domnisoara Poimaine si joaca de-a Timpul, cu ilustratii de Cristiana Radu, careia i-a fost decernat premiul „Cea mai frumoasa carte pentru copii si tineret“, in cadrul galei „Cele mai frumoase carti din Romania“. Cartea a fost dramatizata de teatrul pentru copii Momolino si se joaca in Bucuresti.

Amintirile din copilarie o leaga de lumi speciale, care o apropie de starea potrivita pentru a crea literatura: „Stateam mult singura in gradina bunicilor si imi placea sa ma uit la gaze si la cirese, desi imi placea si sa ma joc pe strada cu alti copii. Intram intr-o lume magica, si asta cred ca are legatura cu scrisul.“

„Nu am avut niciodata vreun plan sa devin scriitoare pentru copii, dar maternitatea mi-a adus pe neasteptate un dar foarte frumos: literatura pentru copii, pe care am redescoperit-o mai intii ca cititoare de povesti cu voce tare, apoi ca inventatoare la ceas de seara, adormindu-ma prima data pe mine cu povestile, inaintea copiilor mei. Dupa prima carte, scrisa initial ca o joaca si apoi publicata (Domnisoara Poimiine si joaca de-a Timpul), am descoperit ca scrisul pentru cei mici e incintare pura, asa ca am de gind sa ma joc in continuare. De cind petrec atit de mult timp cu copiii, am ajuns sa redescopar niste lucruri esentiale, destul de lasate la o parte in lumea adultilor: bucuria, curiozitatea, pofta de joaca. Cu ingredientele astea la indemina devine usor sa scrii o poveste pentru copii. Apoi, mai este o parte foarte frumoasa: ce se intimpla cu textul dupa ce l-ai terminat, felul in care prinde viata prin desenele ilustratorului, devenind o carte – un obiect frumos, tridimensional. De multe ori, descopar in ilustratii detalii la care nu ma gindisem, asta si pentru ca am avut norocul de a colabora cu niste ilustratori minunati. Si, in final, intilnirile cu cititorii, mesajele, observatiile lor uimitoare, intrebarile lor pline de haz si curiozitate, din care de multe ori se nasc noi idei si povesti."

- Adina Rosetti in ancheta coordonata de Ana-Maria Sandu, aparuta in „Dilema veche", nr. 896, 10 - 16 iunie 2021 - „La inceput am crezut ca e usor sa scrii pentru copii” 

Despre trilogia Cronicile Domnisoarei Poimaine, scriitoarea povesteste:

Sub aparenta unei serii de aventuri cu pirati, vrajitoare si personaje imaginare dintr-un regat magic, trilogia pentru adolescenti „Cronicile Domnisoarei Poimaine” e, de fapt, o poveste despre ce se intampla cand te joci cu timpul, despre greselile facute din rebeliunea tineretii, despre transformari si iertare, despre emotiile primei indragostiri, despre cum gesturile mici pot schimba lumea. Domnisoara Poimaine a aparut intai ca personaj intr-o carte pentru copii, a crescut impreuna cu cititorii ei, iar acum e o adolescenta rebela, gata sa rastoarne ordinea lucrurilor.

In primul volum, Vrajitoarea Niciodata si alter-ego-ul ei, Doamna NeverNever, intruchipeaza prototipul sefei cu ambitii de putere camuflate in texte de self-help. Pe o insula in mijlocul vartejurilor temporale, departe de familie si prieteni, avand drept companie doar muzica, Domnisoara Poimaine viseaza sa schimbe mersul lucrurilor in Regatul Timpului.

In cel de-al doilea, trecutul lui Tempus Intaiul, profetiile lui Ceas Rau si alte amenintari vin asupra familiei nobile din Regatul Timpului. Toti se intreaba unde a disparut fiul Domnisoarei Poimaine, in timp ce o domnita misterioasa isi face aparitia dintr-un taram care nici macar nu apare pe harta – Padurea Atemporala. Vrajitoarea Niciodata se intoarce si acum, tot plina de surprize.

Cel de-al treilea volum, „Misterul orasului Lunivineri”, urmareste destinul personajelor trilogiei pana la finalul povestii, urmarind doua fire narative: Regatul Timpului, care a fost cuprins de o aparent inexplicabila epidemie (un virus necunoscut asemanator cu tristetea a paralizat aproape complet viata si pe locuitorii regatului), si Orasul Lunivineri, in care noul conducator a scos in afara legii zilele de sambata si de duminica, obligand copii la activitati exclusiv online (scoala, joaca, socializare etc), reglementate si monitorizate de un Mare Server controlat chiar de acest conducator, victima a unei copilarii nefericite, controlata de niste parinti ambitiosi, dar lipsiti de empatie. Toate aceste teme si multe altele (prietenia, iertarea, alegerea, gasirea unui talent special) se impletesc firesc intr-o poveste cu elemente fantastice si suspans, in care copiii se vor regasi si care ii va pune pe ganduri.