ZARATHUSTRA

Pliniu cel Batran, descriindu-l in Istoria naturala pe un anume Hermippos, un om invatat din Smirna, care a trait in secolul al III-lea i.Hr., spune despre acesta ca "a comentat doua milioane de versuri ale lui Zarathustra". Cifra exagerata, dupa unii, dar care da seama de amploarea "operei" lui Zarathustra si de vasta raspandire pe care aceasta a avut-o in epoca; verosimila, dupa altii, daca ne amintim ca in disputa din jurul profetului si a perioadei in care a trait acesta se vehiculeaza date contradictorii. De pilda, Eudoxios afirma ca Zarathustra ar fi trait cu 6000 de ani inainte de Platon; Hermippos, cu 5000 de ani inainte de caderea Troiei; iar Pliniu, cu 1000 de ani inaintea lui Moise.

Era firesc ca Zarathustra, un personaj cu o viata si o misiune atat de speciale sa fie socotit autorul sau sa i se atribuie o mare parte din literatura sacra sau sapientiala care a circulat din cele mai vechi timpuri in spatiul iranian.

Ceea ce se poate afirma cu certitudine, in baza parerii cvasiunanime a savantilor, este ca Imnurile cuprinse in sectiunea Yasna din Avesta apartin unei aceleiasi perioade si sunt uniforme stilistic, putand in consecinta sa fie atribuite fara riscuri unui singur autor: Zarathustra.

Reforma lui Zarathustra a vizat in primul rand eliminarea practicilor magice si a credintei in spirite din constiinta oamenilor din epoca sa, intr-o zona aflata sub puternica influenta asiro-babiloniana. "Invatatura lui Zoroastru este de fapt o reforma a vechii religii iraniene si, in Canturi (Gatha) el arata limpede intentia sa de a reda credintei puritatea sa originara" (C. Daniel).

Zoroastrismul este religia cea mai putin cunoscuta si chiar daca astazi perceptia generala asupra ei este mai degraba negativa, nu trebuie uitat ca ea a jucat un rol insemnat in istoria religioasa a umanitatii.

*

"Zoroastrismul este cea mai veche dintre religiile revelate ale lumii si a avut probabil o influenta mai mare asupra umanitatii decat oricare alta credinta. . . Zarathustra a fost cel dintai care a facut cunoscute doctrinele despre judecata individuala, Paradis si Iad, viitoarea inviere a trupului, Judecata de Apoi si viata vesnica pentru sufletul si trupul reunite. Aceste doctrine vor deveni articole de credinta familiare unei mari parti a omenirii prin imprumuturile facute de catre iudaism, crestinism si islamism, desi ele si-au gasit deplina coerenta logica in zoroastrismul insusi".

Mary Boyce

(Zoroastrians: Their Religious Beliefs and Practices)