Nina Berberova
Destinul ei mi se pare exemplar pentru ceea ce inseamna mobilitatea de astazi - astazi esti in Bucuresti, maine te ciocnesti de chinezii din New York; astazi lucrezi la relatii cu publicul intr-o banca, maine faci reclame, etc...
Nimic ciudat in asta daca credem ca traim intr-o cultura universala, daca ne gandim la faptul ca suntem formati de povesti precum Star Wars, despre care ai putea vorbi cu oricine, de la un chinez pana la un brazilian, daca mai devreme sau mai tarziu toata lumea a incercat un MC Donalds sau a folosit un produs L'Oreal. Dar desi prin viata sa Nina Berberova a aratat ca te poti integra in locuri in care nici macar nu visai sa ajungi si ca nu te mai simti dezradacinat oriunde ai fi in aceasta lume mare, cartile sale spun altceva. Romanele ei vorbesc de imposibilitatea de a mai gasi un sens al vietii, de singuratate, de cat de straina este pana la urma o alta tara decat cea in care ai copilarit si un alt tip de societate decat cea care te-a format. Personajele sale sunt asemeni oamenilor printre care a trait - emigranti care nu se mai simt atrasi nici de tara pe care au parasit-o, dar nici nu se pot simti acasa in noua lor patrie.
Cu toate acestea ea declara: "nefericirirea acestui secol mi-au fost de folos: revolutia m-a eliberat, exilul m-a fortifiat, razboiul m-a aruncat intr-o alta lume."
Nina Berberova s-a nascut la Sankt Petersburg in 1901 (interesant e faptul ca pe aceeasi strada din Sankt Petersburg unde s-a nascut Nina Berberova, Bolkaia Morskaia, s-a nascut in 1899 Vladimir Nobokov, un alt rus celebru cu care mai tarziu s-a intalnit la Paris) si a murit in Philadelphia in 1993. Din familie parea sa fie "candidata" la globalizare, mama sa provenind dintr-o familie ruseasca ortodoxa si patriarhala si tatal sau fiind armean, ceea ce pentru acele vremuri era de neconceput. Copilaria este linistita si tipica pentru burghezia bogata de la inceput de secol. Revolutia din octombrie va schimba insa doar in cativa ani lumea pe care o cunostea si o va sili pana la urma sa paraseasca definitiv tara natala, asemeni multor altor rusi. Astfel in 1922 pleaca la Berlin, unde va ramane un an, urmeaza cateva luni la Praga si apoi Paris. Viata sa devine nesigura - statutul sau nu ii dadea dreptul sa lucreze si isi castiga existenta din munca artizanala, mai tarziu scriind la Derniere Nouvelles. In anii 50 se hotaraste sa paraseasca Franta pentru America. Aici situatia sa se schimba si in doar 7 ani devine profesor de literatura rusa mai intai la Yale si apoi la Princeton.
Nici destinul sau literar nu este unul normal. Inclinatia catre literatura s-a manifestat inca din adolescenta, prin poemele scrise si cercurile literare pe care le frecventa atat la Moscova cat si la Paris. Desi continua sa scrie, primul sau roman este publicat de abia in 1985 de catre o editura franceza, la aproximativ 50 de ani dupa ce a fost scris. Acum, cunoscuta atat in Europa, cat si in America, este comparata cu Turgheniev si Cehov. Pe de alta parte, spre deosebire de alti scriitori de origine rusa care traiau in Occident, a fost foarte atasata de limba materna si aceasta a fost singura folosita in scrierile sale.
Cea mai apreciata lucrare a sa este "Acompaniatoarea", poveste a lipsei de glorie, a slabiciunii si invidiei, poveste a revoltei in fata lui Dumnezeu si a oamenilor pentru inegalitatile sociale, dar si de talent, caracter. Nu putem sa nu ne intrebam odata cu ea daca nu exista oameni privilegiati, oameni care au fost daruiti de la nastere cu mult mai mult decat noi, oameni care capata fara efort ceea ce noi nu vom avea vreodata, oameni binecuvantati... Si cand vezi toate acestea cum sa nu te simti asemeni personajului indreptatit sa pui capat inegalitatilor, sa stirbesti aceasta stralucire care pe tine te face ca si invizibil?
Cat de globali suntem? Poate nu suficient ca sa ne simtim acasa oriunde am merge, dar suficient incat sa putem intelege si aprecia marile intrebari ale sufletului indiferent in ce limba au fost scrise sau cat de vechi au fost evenimentele care le-au generat.
