„Astazi, am desprins sabia avocaturii de la cingatoare si am atarnat-o in cui. Adio! In locul sabiei verbului, ma exercit cu dalta condeiului, ridic o statuie lui Brancusi, in aceste pagini monografice, si zidesc Pravila de la Craiova de care tinea amicul nostru asezat la Paris, printre straini, cu dalta, cu mistria si cu cobilita. Eu nu mai port cobilita. Nu mai am nevoie. Copiii s-au ridicat pe picioare proprii, pensia mi-este prea mare (nevasta, saracuta de ea, a ajuns sa nu mai vrea ni...