Carti in categoria Istorie

Despre Carol al II-lea s-a scris si, fara indoiala, se va mai scrie. Pentru ca el sta cu domnia lui in mijlocul furtunii, intre razboaie sau in pregatirea lor, intr-o vreme in care granitele se misca in plansul refugiatilor si in durerea unei tari in genunchi. Zece ani de domnie ai lui Carol al II-lea au ridicat economia si cultura regatului roman, dar nu au reusit sa-l puna la adapost de primejdie. Imaginea lui Carol al II-lea este prin excelenta imaginea regelui in Romania, asa cum Maria, m...

Cartea de faţă are în centrul ei pe Carol I, cel mai important dintre regii noştri, creatorul unei dinastii în România, singura pe care am avut-o. Şi care nu este o dinastie germană. „Dinastia mea e română, declara regele Ferdinand la Consiliul de Coroană de la Palatul Cotroceni din Bucureşti, din august 1916. Românii n-au adus aici pe unchiul meu, pe regele Carol, ca să întemeieze o dinastie germană la gurile Dunării, ci o dinastie naţional�...

In noaptea de 19 spre 20 iulie 1927, inainte de a trece la cele vesnice, ultimele cuvinte ale regelui Ferdinand I al Romaniei au fost: „Ma simt obosit… obosit… obosit”. Fusese cu adevarat obositoare domnia lui? O domnie deloc lunga, din septembrie 1914 pana in iulie 1927. Doar 13 ani. Putin fata de domnia lui Carol I, ce durase 47 de ani. Dar..., non multum sed multa. Pentru ca, desi scurta, domnia lui a fost plina de evenimente, de schimbari radicale, de zbucium si tra...

Regina Maria continua sa fie o fascinatie pentru noi. Ne incanta cu adevarat metamorfoza unei principese pe jumatate englezoaica, pe jumatate rusoaica intr-o regina mai romanca decat romanii, iubindu-i pe acestia si iubindu-le tara pana la a se confunda cu ei si cu ea.Despre Maria s-a scris mult. Cel mai mult a scris ea insasi. Si a facut-o cu mare talent. Pentru ca intre atatea daruri cu care a inzestrat-o Dumnezeu l-a avut si pe acela al asternerii cuvintelor pe hartie. Dar despre ea au scris ...

O carte despre conservatorism, una dintre doctrinele politice esentiale ale ultimelor doua secole. O doctrina care, prelungita prin neoconservatorism, reprezinta o eliberare de iluzii si nu o cramponare de trecut, care crede ca adevarul ne este relevat totdeauna partial si ca, de fapt, e amestecat totdeauna cu eroarea, ca perfectiunea e o iluzie, dar ca merita sa te zbati mereu pentru ea, ca nicio schimbare brusca, revolutionara, nu e salvatoare, ca progresul e o iluzie, fiind insotit totdeauna ...