Demersul interpretativ al Constantinei Buleu pare stimulat (ca sa nu spunem: „indragostit”…) tocmai de caracterul la limita non-definibil, misterios, ireductibil mitopetic al „puterii” si al reprezentarilor sale din secolul al XIX-lea. Fie ca ne prezinta metodologii de obedienta structuralista, neomarxista, jungiana, lacaniana, functionalist-simbolica sau fenomenologica, autoarea e constant fascinata de un fenomen care, la un capat al sau, presupune ordine, alegere...