Carti in categoria Estetica/eseistica

Cu o modestie nu lipsita de complezenta fata de tinerii „razvratiti” – din savana sau din Universitate –, Edgar Morin ne prezinta aceasta carte ca pe un inceput de raspuns la unele intrebari din tinerete mult timp refulate: daca omul nu e decat natura, de unde atata cultura, si daca nu e decat spirit, de unde atata natura in el? (…) Aceasta carte are sensul unei chemari – mai intai, la corecta elucidare a jocului de cuvinte din titlu –, conti-nutul unui...

La aproape 45 de ani de la prima aparitie si ajunsa azi la a doua reeditare, dupa cea din 1996, E. Lovinescu, scepticul mantuit a lui E. Simion ramane o sinteza monografica nedepasita. Ne putem da lesne seama de acest lucru fie si trecand in revista toate celelalte carti semnificative de pana acum dedicate marelui critic. De la „revizitarea” inca dogmatica a lui N. Tertulian din E. Lovinescu sau contradictiile estetismului (1959), recuperarea luiLovinescu a urmat mai multe trepte, in...

Ezitarea mea are si o alta motivatie. Am scris aceasta carte cu aproape 30 de ani in urma intr%u2011un moment de „dezghet” politic si cultural. Incepuse epoca recuperarilor sau, cum se zicea atunci, a valorificarii mostenirii noastre literare. Dintre toate cartile pe care le%u2011am scris, E. Lovinescu, scepticul mantuit este cartea cu cea mai lunga gestatie. A durat, pana la aparitie, sase ani. Este cartea care mi%u2011a format intr%u2011un anumit sens stilul critic, mi%u2011a dat u...

Cartea nu e doar o reconstituire a principalelor momente ale posteritatii lui Lovinescu, nu e doar un gest de bilant, de privire peste umar, de explicare sau justificare a propriului program critic (asa cum proceda insusi Lovinescu in Memorii). Este si asta, dar e mai ales o provocare. Autorul defineste transant miezul discutiei: autonomia esteticului reprezinta principala problema a criticii literare; „renuntand la autonomia esteticului renuntam, in fapt, la literatura”. Lovinescu e...

Cartea publicata de editura Cartea Romaneasca Educational de la Iasi ofera cititorului si o bogata contributie ulterioara primelor doua editii, nascute in timp, sub semnul unei desavarsiri a maturitatii si autoritatii critice, asa cum marturiseste criticul in Argument: ”Am scris acest eseu critic nu pentru a propune in chip expres un nou Creanga, complet altul decat acela pe care au reusit sa-l impuna marii critici dinaintea noastra (a se remarcapluralul modestiei), am facut o noua lectura...

„In critica filosofica de astazi, adunam Continentele geo-grafiei eidetice ale formatiei (si optiunii) filosofului, precum: Platon – Ca si Vladimir Soloviov, filosoful roman va scrie „viata” a lui Platon, de la care incepand, putem verifica ade-varul metodologiei moderne (si post-moderne) conform caruia Con-Textualitatea subordoneaza caracteristic Inter-Textualitatea (Platon, Descartes, Leibniz, Kant, Hegel etc.) si accentueaza, Intra-Textualitatea (Noica: Limba – R...

Ciprian Valcan propune nu doar o perspectiva sumbra asupra istoriei si asupra intregii alcatuiri a lumii, in care preeminenta raului e un dat metafizic, ci si o vitriolanta descriere a naturii umane. Viziunea sa, exprimata in cele mai surprinzatoare moduri, fortind absurdul, parodicul sau macabrul, mizind pe efectul retoric al paradoxului si al formulei sofistice, conduce la alcatuirea unui adevarat catalog al viciilor omenesti, rizibile ori hidoase, monstruoase sau numai grotesti. „Cip...

De veghe in oglinda, aparuta pentru prima data in 1989, l-a impus pe Mircea Mihaies drept unul dintre cei mai originali eseisti romani. Curajul pe care si l-a asumat in alegerea temei (jurnalele scriitorilor), perspectiva de cercetare a jurnalelor – intentia de a recupera scriitorul viu din spatele „omului de hirtie“ – si forta argumentarii, dar mai ales tonul direct, tonifiant, acid, implicat, au nedumerit si cucerit lumea culturala romaneasca. Mircea Mihaies nu s-a limi...

V-ati decis, remarc, sa reimprimati in prestigioasa colectie „Eminesciana” cartea mea de debut (Proza lui Eminescu), scrisa prin 1963 si tiparita in 1964. Sunt, daca fac bine socoteala, 54 de ani de atunci. O carte tinereasca, rodul experientei mele de tanar cercetator („plata in acord”, ceea ce vrea sa zica: din an in Paste) in colectivul „Eminescu” condus de admirabilul Perpessicius. A reprezentat pentru mine, tanar somer, o sansa de salvare. ?i, pana la urm...

De veghe in oglinda, aparuta pentru prima data in 1989, l-a impus pe Mircea Mihaies drept unul dintre cei mai originali eseisti romani. Curajul pe care si l-a asumat in alegerea temei (jurnalele scriitorilor), perspectiva de cercetare a jurnalelor – intentia de a recupera scriitorul viu din spatele „omului de hirtie“ – si forta argumentarii, dar mai ales tonul direct, tonifiant, acid, implicat, au nedumerit si cucerit lumea culturala romaneasca. Mircea Mihaies nu s-a limi...

Bogdan Ghiu nu inceteaza sa-si surprinda cititorii. Cunoscut in primul rind ca poet, dar si ca analist media si traducator de filosofie franceza contemporana, dupa un neasteptat manifest retroactiv despre arta zilelor noastre, Eu(l) Artistul. Viata dupa supravietuire (publicat tot la Editura Cartea Romaneasca in 2008), iata-l acum provocind din nou receptorul cu un eseu-jurnal-manifest despre Criza, adica despre capitalismul contemporan. In viziunea umanista a scriitorului, Criza nu este un acc...

„Realitatea cea mai de pret, realitatea, repet, este sufletul. A nu ti-l «pierde», a ti-l salva, a ti-l mintui, e dintotdeauna marea tema a conduitei morale si a soteriologiei, fie de natura laica, fie religioasa. Nu exista nenorocire mai mare decit cea de a-ti «pierde sufletul»; a nu intelege asta, a fi indiferent la pierderea propriului suf...

Eseul acesta critic avindu-l ca obiect pe Tudor Arghezi a aparut la citiva ani dupa disparitia poetului, dar e rodul unei mai vechi preocupari, caci totul s-a nascut din insatisfactia pe care exegeza anterioara, coplesita vreo zece ani de dogmatismul marxist, mi-o daduse si care risca sa se permanentizeze. Am incercat sa pun in valoare un scriitor care, in ceea ce avea es...

"Se confunda mai intotdeauna bunul-simt cu simtul comun; e adevarat ca merg o buna bucata de drum impreuna, pornind de la constatari elementare. Dar simtul comun cade repede in aporii sau platitudini, in vreme ce bunul-simt isi urmeaza fara greseala drumul ajungind la descoperiri senzationale ca postulatul lui Euclid sau teoria lui Copernic. E darul de a «sim...