Din copilaria mea si tot in legatura cu preocuparile religioase, din aceasta experienta a vietii, mi-a ramas cel mai puternic argument, pe care il voi purta pana la mormant, al credintei mele si anume, e privelistea agoniei tatalui meu.
Tatal meu era bolnav greu, intins in pat si parca il vad si astazi, cu fata in sus, cu degetul care era numai piele si os, ridicat spre icoana si spunandu-mi numai atat:
Dumnezeu, sa nu uiti pe Dumnezeu!
Aceasta e pentru mine, va marturisesc, argumentul decisi...
