Acest volum este, in esenta sa, o poezie a inimii, pe masura rugaciunii inimii, pe care Florin Caragiu o intipareste in tot ceea ce scrie. Anumite versuri trimit, fara a cantona prea mult in zona (auto)biografica, la contextul care a generat cartea: o internare la spitalul de urgenta, urmata de intrarea in programul de dializa si un sir de ,,scrisori" adresate femeii iubite sau poate lui Dumnezeu. Dar dezastrul personal conduce nu spre o viziune neagra si contorsionata asupra lumii (,,atinge-m...