Caci exegeza uimeste si incanta prin noutatea abordarii, straina sabloanelor si sfidand seniorial tiparele, exultand din gestarea si chipul personal al alcatuirii ei,
din arhitectura proprie a conceperii, organizarii si elaborarii ei, surprinzand sunetul specific, cum spuneau Ibraileanu si Caragiale, viziune si maniera repudiate,
poate, de orgoliul ori fumul atotputerniciei unor specialisti si in care se rasfrange personalitatea autorului, toate purtand, suveran si autoritar, pecetea creatie...
