Carti in categoria Literatura scolara

In "Corigent la limba romana", locvacitatea se imbina cu un fir de melancolie, care da cartii, interesanta si ca document, o oarecare nobleta.Dar "miticismul" este si aici in toi, potrivit pana la un punct cu copilaria unui roman in preajma Oltului, replica mai zgomotoasa a "medelenismului" lui Ionel Teodoreanu.Este plina de haz scena tezei la limba romana. Eroul, elev in clasa a VI-a, avand a scrie despre "Umbra lui Mircea. La Cozia", isi aduce aminte ca manastirea n-are turnuri si ca umbrele t...

Ion Minulescu (1881-1944), poet si prozator, a fost un reprezentant de seama al Simbolismului romanesc. Director al Teatrului National din Bucuresti (1926) si al artelor in Ministerul Artelor si Cultelor, din 1922 pana in 1940, acesta a semnat volume de poezii – Romante pentru mai tarziu, De vorba cu mine insumi, Nu sunt ce par a fi…, proza fantastica – Masti de bronz si lampioane de portelan, Cetiti-le noaptea, romane – Rosu, galben si albastru si piese de teatru &ndash...

"Astazi, carturarii chemati sa stabileasca genealogia familiilor imperiale ar gasi-o poate suspecta. Pe vremea aceea, insa, batranii se bucurau la fel cu tinerii de toate prerogativele fizice ale vietii normale si imparatul era cu atat mai mare si mai slavit cu cat putea sa aiba copii la o varsta cand muritorilor de rand nu le mai este ingaduit sa aiba regrete si amintiri." - fragmentAnul aparitiei: 2016Format: 13X20 cmNr. pagini: 224

Ion Minulescu (de fapt Minculescu) a fost de la inceput perceput ca exponent integral al simbolismului roman...In "Corigent la limba romana", locvacitatea se imbina cu un fir de melancolie, care da cartii, interesanta si ca document, o oarecare nobleta. Dar "miticismul" este si aici in toi, potrivit pana la un punct cu copilaria unui roman in preajma Oltului, replica mai zgomotoasa a "medelenismului" lui Ionel Teodoreanu. Este plina de haz scena tezei la limba romana. Eroul, elev in clasa a VI-a...

Ce ma leaga oare pe mine de Pitesti, cand sufletul meu salasluieste parca in trupul acestui nuc batran, care a crescut din pamantul viei noastre de la Slatina, si tot in pamantul acesta o sa se prefaca in cenusa candva?... De ce m-o fi pedepsit mama sa-mi petrec vara la Pitesti, cand vara nu este la fel peste tot locul, si vara mai frumoasa ca la via noastra de la Slatina nu poate fi nicaieri?... De cand n-am mai plans eu oare? A, da!... Din toamna cand m-am intors pe ploaie de la vie, la Pitest...