primesc poeziile Parintelui Constantin cu mare bucurie, ca pe un dar de suflet, ce nu se aseamana nici cu un parfum bun, nici cu o mancare buna. Este o hrana a sufletului. Intai rasfoiesc, cu mare curiozitate, sa vad ce-a mai asternut pe hartie, cum sta cu framantarile, cu lupta interioara, cu revolta, cu mania de a nu putea face mare lucru-concret.
Si dintr-odata, in aproape toate poeziile, ni se arata arma, pavaza, puterea de a lupta a Sfintiei Sale - CREDINTA in Dumnezeu Cel Sfant - in taina...
