Se scula tiptil, tiptil, iesi afara. Cand colo, Luceafarul de mana cu o fata frumoasa, cum nu mai vazuse decat pe fata unui imparat, pe care nu stia de ce o izgonise tat-sau intr-un palat de sticla, in mare, dupa care fata plecase in lume, nu stiu de ce.Atata erau de prapaditi tinerii nostri cu vorba, ca nici cu stiurca ca Soarele e la spatele lor. Cand dadura cu ochii de el, fata atata se tulburase, ca a prins a face fete nefacute de om pana atunci; de la alb, a dt-o in verde, in rosu, in albas...