Visul eroilor - Bioy Casares, Adolfo

Descriere - Visul eroilor

Actiunea romanului Visul eroilor (1954) se petrece in zilele pline de stralucirea si freamatul carnavalului, intr-un Buenos Aires pe cat de real si de recognoscibil, pe atat de invaluit in aura misterului. Inca din copilarie, intregul demers al protagonistului, Emilio Gauna, urmareste dobandirea certitudinii - pentru altii, dar indeosebi pentru sine insusi - ca, la rigoare, nu s-ar dovedi las, ci plin de curaj. In el "doarme" un virtual erou care se viseaza ca atare pe sine insusi (de aici si optiunea pentru aceasta traducere a titlului).

Confirmarea va veni intr-un final surprinzator, care introduce, pe langa nota de fantastic, o tenta de proza politista. La aparitia celei mai cunoscute opere a lui Bioy Casares, Inventia lui Morel, marele sau prieten Borges remarca admirativ constructia impecabila, echilibrul desavarsit dintre real, imaginar si simbol. Afirmatia se poate extinde si asupra romanului de fata.

Mariana Vartic

ADOLFO BIOY CASARES (1914–1999), stralucit reprezentant al literaturii fantastice argentiniene, caracterizata prin eruditie perfect asimilata si rafinament. Cel mai cunoscut roman al sau este Inventia lui Morel (1940), pentru care a primit, in 1941, Premiul orasului Buenos Aires si dupa care Alain Resnais a turnat filmul Anul trecut la Marienbad - Leul de Aur, Venetia, 1961. Alte romane: Plan de evadare (1945); Visul eroilor (1954); Jurnal din "Razboiul porcului" (1969); Dormind la soare (1973); Aven­tura unui fotograf in La Plata (1985); Un campion fara seaman (1993); Dintr-o lume in alta (1998). Volume de povestiri: Trama celesta (1948); Poveste prodigioasa (1956); Ghirlanda cu iubiri (1959); Latura umbrei (1962); Marele Serafim (1967); Povestiri de dragoste (1972); Povestiri fantastice (1972); Eroul femeilor (1978); Povestiri uimitoare (1986); O papusa ­ruseasca (1991); O magie modesta (1997). In 1932, il cunoaste pe Jorge Luis Borges, de care l-a legat o exemplara si statornica prietenie. Impreuna cu acesta, a semnat vo­lumele Povestiri scurte si extraordinare (1955), Cartea cerului si a infernului (1960), precum si cateva antologii: Cele mai bune povestiri politiste (1943 si 1944), Poezie gauchesca (1955). Sub pseudo­nimul Honorio Bustos Domecq, cei doi publica Sase probleme pentru don Isidro Parodi (1942) si Doua fantezii memorabile (1946), urmate, sub semnatura autorilor, de Cronicile lui Bustos Domecq (1967) si Noi povestiri de Bustos Domecq (1977). In 1940, se casatoreste cu pictorita si scriitoarea Silvina Ocampo, impreuna cu care va semna romanul politist Cei care iubesc urasc (l946). De asemenea, in colaborare cu aceasta si cu Borges, semneaza doua culegeri remarcabile: Anto­logia literaturii fantastice (1940) si Antologie poetica argenti­niana (1941). Pe langa opera de fictiune, Bioy Casares a scris critica lite­rara (Cealalta aventura, 1968) si eseu (Relatare despre pampa si gauchos, 1970). Medaliat cu Legiunea de Onoare franceza (1981). Premiul international Alfonso Reyes (1991) si Premiul Cervantes (1990).