Descriere - Vasile Alecsandri mereu contemporan cu noi
Activitatea lui Vasile Alecsandri s-a desfasurat pe mai multe planuri: revolutionar si luptator pentru Unire, poet, dramaturg, prozator, diplomat sustinand cauza revolutiei romane si a dublei alegeri a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ministru de externe al Principatelor Unite, fondator al Romaniei moderne.
Fiu al Bacaului prin nastere, a venit pe lume intr-o casa aflata pe locul unde acum se gaseste Casa de Cultura ce-i poarta numele, inaugurata in anul 1965.
Dovada ca bacauanii nu l-au uitat, ci dimpotriva l-au pretuit si respectat, este dezvelirea bustului sau din bronz, opera a sculptorului Vladimir Hegel, in gradina publica – actualul Parc al Trandafirilor, in anul 1897, la sapte ani de la trecerea in eternitate, in prezenta unui public numeros, bust care acum se afla in fata Colegiului National ce-i poarta numele.
Vasile Alecsandri a lasat posteritatii o opera literara care uimeste prin intindere si profunzime, asupra careia si-au spus cuvantul multi critici literari.
In fata Casei de Cultura ce-i poarta numele a fost ridicata, in anul 2004, o statuie supradimensionata ce-l reprezinta pe Vasile Alecsandri cu cartea in mana ca instrument de nadejde, cu care si-a facut datoria, ridicand constiintele, luminand multimile, creand aptitudini militante in luptele sociale si nationala, menite sa inlature vechile relatii si sa promoveze progresul, sa inflacareze pe oameni in lupta pentru progres si pentru Unire.
Statuia din fata Casei de Cultura ni-l reprezinta pe Alecsandri ca pe un mag in cautarea noului nascut, acel nascut care pentru Alecsandri era o tara noua, o Romanie unita si independenta, un ideal pentru care luptatorul Alecsandri a inteles sa-i destine toata puterea si priceperea sa.
Alecsandri nu a cerut de la oameni sprijin sau favoruri, nu a asteptat de la nimeni nicio rasplata pentru munca sa. A fost intotdeauna multumit ca poate face ceva pentru oameni, pentru popor, pentru Moldova, pe care a iubit-o fara margini, despre care spune in versuri: Scumpa tara si frumoasa / O! Moldovo, draga mea / Cine pleaca si te lasa / E cuprins de jale grea ...
Iar in alta poezie, Intoarcerea in tara va spune: Caci mergeam departe ... el catre o stea / Eu instrainatul, catre tara mea! / Tara nu-i departe; o simt, o vad eu! / Raiul infloreste in sufletul meu.
Desi era fiu de boier scolit la Paris, a pastrat o vie admiratie pentru tarani, pentru propasirea carora s-a hotarat sa intre in lupta pentru reforme sociale. Intreaga lui viata a fost pusa in slujba tarii si a neamului romanesc de pretutindeni.
Masura Ministerului Educatiei si Cercetarii de a da, la propunerea Universitatii din Bacau, numele lui Vasile Alecsandri, nu face decat sa puna in drepturile sale pe acest mare fiu al Bacaului, moldovean si roman iubitor de neam.
Sper ca, aducand in fata cititorului aspecte din activitatea lui Vasile Alecsandri impreuna cu cateva din poeziile sale, sa trezesc interesul pentru cunoasterea si aprofundarea creatiei marelui nostru bacauan prin nastere, pentru a face sa ramana mereu in amintirea generatiilor.
Opera sa bogata si variata, strabatuta de un puternic si justificat militarism, nu este numai produsul epocii ci si expresia talentului si personalitatii lui Alecsandri. Acest "rege al poeziei, vesnic tanar si ferice”, inzestrat cu o inteligenta vie si intuitie sigura, cu sensibilitate si cu multa fantezie creativa, senin si vesel, cu spirit de observatie si sentimental, a fost si va ramane un model demn de urmat. El a promovat o poezie agitatorica de atitudini politice, conferindu-i semnificatii militante, iar mesajului sau – incarcaturi patriotice si politice (Cantarea Romaniei, 15 Mai 1848, Hora Ardealului, Hora Unirii si multe altele). Unele dintre acestea le punem la dispozitia cititorului.
In teatru Alecsandri a dovedit aceeasi intelegere cuprinzatoare a poruncilor vremii. Opera sa dramatica se inscrie pe aceeasi linie cu poezia, fiind o expresie a constiintei lui de om al epocii, acelasi "moralist inflacarat” pus in slujba luptei pentru progres si pentru patrie.
Cand il judecam pe Alecsandri trebuie in mod obligatoriu sa avem in vedere si mediul educational in care a fost crescut poetul. Pasiunea pentru istorie, evocata in opera sa, vine si de la contactul cu acel calugar maramuresan, Gherman Vida, pe care tatal sau il adusese in casa lui pentru educarea viitorului autor al poemului in versuri, Dumbrava Rosie si al altor poezii evocatoare a trecutului neamului nostru. Aflam ca acest calugar, insufletit de entuziasmul patriotic al Scolii Ardelene, purta cu el in desaga un manuscris al lui Gheorghe Sincai, unul dintre corifeii vestiti ai Scolii. Putem intelege ca acest dascal i-a insuflat lui Alecsandri ideea despre raspandirea poporului roman dincolo de hotarele Moldovei si ca acest popor are un trecut glorios, plin de mari personalitati care trebuie cunoscute si evocate in scris pentru a fi sadite in sufletele generatiilor viitoare.
Alecsandri a fost dus la Paris sa invete medicina, ingineria, avocatura sau sa ajunga ofiter, dar niciuna din aceste profesii nu l-au atras mai mult decat literatura. (G.C. Nicolescu, Viata si opera lui Vasile Alecsandri, Editia a III-a, Ed. Eminescu, Bucuresti, pp. 16-30).
Cat despre preocuparile pentru dramaturgie ale poetului, banuim ca acestea i-au fost inoculate tot de catre tatal sau si de vornicul Catargiu, care propunea domnitorului ca Alecsandri, aflat la Paris in 1837, sa se ocupe de achizitionarea catorva actori si actrite, care sa imbunatateasca trupa franceza aflata la Iasi (Th. Bulandra, Istoria teatrului din Moldova).
Dar inclinatia lui Alecsandri tatal poetului pentru arta si muzica a fost transmisa si copiilor lui: Catinca, Vasile si Iancu. Dovada acestei inclinatii sta si intr-un pian trecut in zestrea Catincai, fapt ce deschide o noua perspectiva asupra mediului cu gust pentru muzica in care a crescut poetul. Iata ca Alecsandri mostenea, prin educatie, dragostea pentru teatru de care mai tarziu, asa cum vom vedea, s-a ocupat nemijlocit in calitate de codirector impreuna cu C. Negruzzi si Mihail Kogalniceanu. La varsta de numai 20 de ani, in 1840, Alecsandri va contribui la dezvoltarea teatrului romanesc din Iasi. Peste 14 ani, in 1854, revine la preocuparile sale pentru teatru si va pune in scena comedia muzicala, intr-un act, Scara mitei si comedia cu cantec Chirita in Iasi. Intr-o scrisoare catre prietenul sau, Ion Ghica, Alecsandri ii scria: Dramaturgia romana are de luptat cu patru piedici: limba, publicul, actorii si cenzura.
Proza lui Alecsandri a impulsionat memorialistica si opera de observatie realista care este strabatuta de multe idei, probleme si aspecte ale epocii.
Dupa parerea mea, Vasile Alecsandri are o opera sociala ca doctrinar animator si formator de opinie in slujba revolutiei de la 1848 si a Unirii de la 1859 fiind si fondator al literaturii romane moderne.
Alecsandri este primul poet roman care a publicat ciclul de poezii Ostasii nostri, preamarind eroismul armatei romane in Razboiul de Independenta. Poeziile erau citite de ostasii si ofiterii nostri in Primul si in Cel de-al Doilea Razboi Mondial in transee, in pauzele de foc sau in locurile de odihna si refacere. Aceste poezii au contribuit la sporirea spiritului combativ al ostasilor tarii aflati pe campurile de lupta.
An aparitie: 2011
Pagini: 190
