Descriere - Un port la rasarit
Romanul Un port la rasarit, 1941, ar putea fi comparat, deopotriva, cu Desertul tatarilor, 1940 si cu La Tiganci, 1957, fiind in egala masura o istorie a asteptarii si o istorie a disparitiei voluptuoase intr-un alt timp. Dar similitudinea se reduce la atit. Radu Tudoran valorifica literar cu totul alta experienta si anume contactul romanilor cu lumea slava, prilejuit de revenirea Basarabiei, partial rusificate, sub administratie romaneasca dupa 1918, si de stabilirea granitei de nord-est pe Nistru, dincolo de care incepe stepa nesfirsita.
[....]
Povestea absorbirii unui roman de catre lumea slava are o frumusete tragica, de balada. Deosebirea dintre cele doua moduri de viata este o singura data teoretizata in roman, prin intermediul lui Maximov, care ii explica inginerului:
"Nemarginita, nepatrunsa, imprevizibila lume slava!... La noi totul e mare, neinteles si posomorit. [...] Avem pamint mult si nicaieri nu cresc mai multe buruieni si mai multa zadarnicie, ca pe pamintul nostru. Pleaca de aici, de la acest hotar, din marginea acestei lumi slave, care nu stie prea bine ce deosebire este intre fericire si nenorocire, intre noapte si zi, intre diavol si Dumnezeu. Nu esti facut din lutul rabdator din care sintem facuti noi. Pe noi viata ne incovoaie si traim asa, incovoiati, continuam sa rasuflam, cu fruntea lipita de tarina. Pe dumneata te naruie; nu cunosti masura de mijloc, a resemnarii. Noi aplecam capul si spunem: Nicevo! In ce limba din lume mai exista un cuvint cu un atit de larg si deprimant inteles? nicevo: nu-i nimic, lasa, nu-ti face inima rea, ce-ti pasa!”
