”Ea se abandona momentului, in timp ce, in minte, ii rulau toate discutiile auzite de la bunica si mama ei despre dragoste: dragostea doare, imi ardea sufletul de fiecare data cand il vedeam, dragostea este oarba, l-am iubit prosteste, m-am lasat pe mine pentru el. Totul parea hipnotic, nu era sigura daca ceea ce traia se petrecea in vis sau in realitate. Se trezi goala, cu corpul conturat in lumina lunii. El o privi cu o dragoste imensa, atingand-o din ce in ce mai usor, ca si cum era o amfora nepretuita. Rebeca ii mangaie usor obrazul cu varfurile degetelor, simtind acel moment din ce in ce mai ireal. Se asezara usor, plutind, pe nisipul rece, lasandu-se prada unei iubiri care se cerea de mult timp implinita. Ramasera indelung pierduti unul in bratele celuilalt, nelasand niciun cuvant sa spulbere magia.”
