Descriere - Tratatul de la Lisabona. Intrat in vigoare la 1 decembrie 2009
Uniunea Europeana a cunoscut in ultimele doua decenii o dezvoltare fara precedent, atat in ceea ce priveste expansiunea catre noi arii geografice, cat si cea a cresterii nivelului integrationist. Cea mai exemplificativa in acest sens este succesiunea de tratate care au aparut cu o frecventa de aproximativ cinci ani intre ele: Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la Nisa, proiectul de Tratat instituind o Constitutie pentru Europa si, acum, Tratatul de la Lisabona.
Mai multe motive au stat la baza ritmului accelerat de schimbare prin care a trecut constructia europeana in ultimii douazeci de ani. Ele au fost atat de natura interna, comunitara, dar si de natura externa, respectiv legate de noutatile petrecute pe scena mondiala. In acest ultim caz, este pentru oricine evident ca evenimente precum caderea sistemului comunist in Europa de Est sau aparitia unor provocari precum momentul 11 septembrie nu puteau sa nu aduca schimbari in modul in care esafodajul comunitar este construit si functioneaza.
Modificarile ultimilor ani au adus si o modificare a raportului de forte in batalia vesnica ce s-a dus in domeniul unional, intre suveranitatea nationala a statelor membre si nivelul comunitar de reglementare si actiune. Daca pana in anii `80, primul nivel era preponderent, iar al doilea axat mai ales pe latura economica, dezvoltarile actuale l-au extins pe ultimul si in arii noi, precum politica externa, cetatenia, justitia. O astfel de schimbare a adus dupa sine un mare entuziasm de partea celor care doresc o Uniune apropiata ca model de statele federale, insa a declansat si o reactie de respingere din ce in ce mai puternica din partea celor care se tem de o astfel de perspectiva.
Tendintele de mai sus s-au relevat cu tarie de curand, odata cu lupta din jurul proiectului de Constitutie europeana. Ce s-a intamplat? Factorii de decizie comunitari au decis ca dupa Tratatul de la Nisa sa se produca o schimbare profunda in modul de organizare si functionare a Uniunii, schimbare pe care au dorit sa o concretizeze intr-un nou text de drept comunitar primar. Pentru a-i da acestuia si o valoare simbolica s-a decis ca sa poarte numele de Tratat instituind o Constitutie pentru Europa. Era clara directia: inainte catre un stat federal european, o constitutie fiind specifica statelor! Pentru a se ajunge la documentul ce avea sa fie cunoscut ulterior in limbajul comun drept "Constitutia europeana”, s-a apelat la un proces lung si complicat, proces care s-a dorit a oferi noului act fundamental o legitimare democratica. Astfel, a fost convocata o asa-numita Conventie Europeana, institutie temporara, in cadrul careia s-au reunit atat reprezentanti din fiecare tara membra U.E., ba chiar si din cele candidate, dar si reprezentanti ai institutiilor comunitare. Lucrarile acesteia s-au deschis la Bruxelles pe 28 februarie 2002, ea reusind sa definitiveze proiectul de Tratat in prima jumatate a anului 2003, astfel incat acesta a fost adoptat prin consens de Conventie in vara lui 2003. Cu toate acestea, procesul de implementare a proiectului s-a blocat pentru inca un an de zile, in fata unor nemultumiri a unei parti din statele membre cu privire la unele chestiuni continute de el. In conditiile amintite, Tratatul a fost semnat, intr-un final, la Roma, pe data de 29 octombrie 2004. Relativ rapid s-a putut observa ca urmatorii pasi, cei de ratificare de catre fiecare tara membra a U.E., s-au dovedit imposibil de facut in totalitate. Franta si Olanda, in primavara lui 2005, au convocat fiecare cate un referendum cu privire la acest text legal comunitar, rezultatul fiind respingerea ratificarii sale. Campania "nu” din ambele state au profitat exact de sentimentul de frica al populatiei fata de o federalizare prea accentuata a proiectului european ce fusese declansat de schimbarile profunde din ultimele doua decenii.
Uniunea s-a mai confruntat cu blocaje in cadrul proceselor de ratificare de catre tarile membre a textelor sale de baza. Se mai intamplase in cazul Tratatului de la Maastricht cu Danemarca si in cel de la Nisa cu Irlanda. De fiecare data s-a putut trece peste problemele aparute, convocandu-se noi consultari, dupa oferirea, in cazul Danemarcei, a unui regim special garantat printr-o anexa la Tratat, iar in cazul Irlandei de aplicare a unei campanii extrem de puternice in favoarea unui raspuns "Da”. Aceasta solutie, insa, nu mai putea fi aplicata si acum pentru ca Franta si Olanda aveau cu totul alta pondere, atat la nivel politic si economic, cat si moral, in Uniune, decat Irlanda si Danemarca, tari care nu erau membre fondatoare iar, pe de alta parte, obstacole de aceeasi natura se prefigurau aproape cu siguranta si in cazul Marii Britanii sau Poloniei.
Anii 2005 si 2006 s-au scurs fara a se ajunge la o rezolvare cu privire la problema Constitutiei Europene. Abia in a doua parte a anului 2007 s-a ajuns la o solutie de compromis pe care factorii de decizie comunitari o sperau viabila. Ea s-a concretizat in aparitia unui nou act comunitar, denumit Tratatul de reforma sau Tratatul de la Lisabona, dupa locul in care a fost semnat oficial de sefii de state si de guverne pe 13 decembrie 2007.
Noul Tratat este cladit, in general, pe continutul Constitutiei Europene, din cadrul careia au fost inlaturate prevederile cele mai controversate si, in primul rand, titlul de "Constitutie”, care speria populatia europeana prin simbolismul pe care il cuprindea. In acelasi timp, pentru tara noastra, noul tratat este primul pe care il semneaza in calitate de tara membra.
Noul document se spera ca va intra in vigoare la 1 ianuarie 2009, dupa ratificarea sa de catre toti cei 27 de membrii ai Uniunii, insa, si acest proces de ratificare s-a impotmolit intr-un loc devenit se pare "traditional” - Irlanda. In aceasta tara un referendum convocat cu privire la ratificarea tratatului a dat rezultat negativ. A trebuit sa fie convocat un alt referendum in a doua parte a anului 2009. Acesta din urma a aratat o sustinere cu privire la noul Tratat, astfel incat noul Tratat de Reforma de la Lisabona a putut intra in vigoare la 1 decembrie 2009.
Autor(i): Eduard Dragomir, Dan Nita
Anul aparitiei: 2009
Nr. pagini: 466
Format: A5
