Referinte despre Toamna patriarhului
[AUTORI_CLASICI]
Probabil ca toti scriitorii au cel putin cate o carte pe care ei o considera speciala datorita faptului ca le-a facut foarte mare placere sa o puna pe hartie. Mai mult decat atat, Marquez a spus despre Toamna Patriarhului ca reprezinta o biografie incifrata a propriei vieti, romanul care inseamna cel mai mult pentru el.
Toamna Patriarhului este un poem al dictatorului etern, al vietii tiranice ale carei ite temporale se repeta la infinit intr-un univers al singuratatii. Romanul este impartit pe sase capitole ce spun aceeasi poveste a conducatorului absolut al unei natii din Caraibe si a puterii pe care acesta o detine.
Cu un stil dens dar in acelasi timp foarte cursiv, incadrat in fraze extrem de lungi (ultimul capitol al cartii este o singura fraza), Toamna Patriarhului nu este o carte usor de citit, fluxul neintrerupt al cuvintelor care iau nastere din gandurile generalului dictator devenind uneori putin dificil.
Ritmul prozei trece de la o perspectiva la alta (uneori in cadrul aceleiasi fraze), insa cititorul vede numai portretul colectiv al dictatorului si al natiunii pe care acesta o conduce cu strictete...