Cum ar trebui să fie spaţiul care să stimuleze pasiunea, creativitatea și forţa de concentrare a eleviilor? Care este rolul arhitecturii?
Aplicarea principiilor enunţate in vederea elaborării unui ghid de bune practici in arhitectura pentru invăţămantul preuniversitar este dependentă de ajustarea cadrului legislativ şi normativ existent, la tendinţele actuale de evoluţie ale sistemului de invăţămant romanesc in context naţional şi european.
Aceste principii trebuie aplicate cu discernămant, in baza unor analize cost–beneficiu, aplicate pe diversitatea cazuisticii, generate de contextul local şi regional.
Dacă oferim elevului spaţii inchise, cu un design in cel mai bun caz minimalist, sărac, cu finisaje ieftine şi, mai ales, puţin durabile, curţi betonate, care va fi efectul asupra formării sale? Educaţia in spiritul principiilor dezvoltării durabile ar trebui să se desfăşoare in locaţii care stimulează socializarea, respectul pentru calitate şi frumos, respectul pentru natură. Proiectarea unităţilor de invăţămant pre-universitar se face in Romania in baza unor standarde şi norme stabilite in urmă cu douăzeci de ani, care nu au fost in general armonizate cu prevederile altor domenii conexe. In acest context, iniţiativa dezbaterii care face obiectul lucrării de faţă este nu numai oportună, dar mai ales necesară.
"Clădirile de şcoală constrang experienţele de invăţare la interior, iar curţile asfaltate şi materialele standard de finisaj nu corespund nevoilor generaţiei prezente, riscand a compromite şi nevoile generaţiilor viitoare”.
