Stimularea si dezvoltarea creativitatii prin activitati de dezvoltarea limbajului - Lenuta, Maghirescu Viorica

Descriere - Stimularea si dezvoltarea creativitatii prin activitati de dezvoltarea limbajului

Din cuprins:

Introducere 9

Capitolul I.

1. Conceptul de creativitate 13
2. Teoriile creativitatii 15
3. Caracteristicile si evaluarea produsului creativ 19

Capitolul II.

1. Factorii creativitatii 23
A. Factorii intelectuali 23
B. Factorii nonintelectuali 25

Capitolul III.

1. Particularitatile vorbirii scolarilor mici 27
2. Valoarea instructiv educativa a jocului didactic in dezvoltarea vorbirii 30

Capitolul IV.

1. Tehnici si procedee de stimulare creative la dezvoltarea limbajului 45
2. Stimularea creativitatii prin jocuri didactice si tipuri de exercitii de dezvoltarea limbajului 48

Concluzii 59

Bibliografie 63



Creativitatea, forma superioara a activitatii umane, a devenit, mai ales in ultimele doua decenii, o problema importanta a cercetarii stiintifice in numeroase tari.
Prin preluarea de catre masini a actiunilor intelectuale repetitive, creste tot mai mult cerinta de munca creatoare si de inventivitate. Progresul tehnico-stiintific nu se poate realiza fara dezvoltarea capacitatilor creatoare ale omului.
De aici unele sarcini importante ce revin stiintelor social umane cu deosebire psihologiei, in studiul creativitatii.
In anul 1950 J. P. Guilford arata, in cuvantarea sa in calitate de presedinte al asociatiei americane de psihologie, ca examinand indexul buletinului ?Psyhological Abstracts? pe o perioada de 23 de ani de la aparitie a constatat ca din numarul total de 121.000 de titluri semnalate si adunate in numai 186 se refereau la creativitate.
Aceste lucrari erau subsemnate in index conceptelor creativitate, imaginatie, originalitate, gandire, teste referitoare la aceasta arie de probleme.
Prin urmare numai 0,153% din cartile si articolele cuprinse in indexul buletinului mentionat pe o perioada de un sfert de secol se refereau la creativitate.
Intr-o lucrare mai recenta cu caracter bibliografic a psihologului ceho-slovac J. Walesa sunt cuprinse 2419 titluri de lucrari privitoare la creativitate culese din surse foarte numeroase.
Dintre aceste titluri 9,5% sunt aparute inainte de 1950, 18% intre 1950 si 1960 iar 72,5% intre 1960 si 1970.
Prin deceniul al treilea al secolului nostru, problema creativitatii a inceput sa fie abordata prin studii de ?selectia capacitatilor?, ?selectia valorilor?, ?copii superior inzestrati? etc.
Accentul s-a pus pe identificarea cu ajutorul testelor de inteligenta a copiilor cu un coeficient de inteligenta ridicat si studierea dezvoltarii lor.
Una dintre cele mai ample lucrari in aceasta directie a fost efectuata de L. M. Terman, incepand cu 1922.
Terman si grupul sau de colaboratori au selectat dintr-o populatie scolara de circa 250.000 de elevi, un numar de circa 1500, avand un coeficient de inteligenta de peste 140.
Au fost elaborate probleme cum sunt: particularitatile gandirii creative, creativitatea individuala si in grup, detectarea si formarea cercetatorilor stiintifici, creativitatea tehnica, etc.
In ultimul timp preocuparile legate de limbaj s-au manifestat nu numai in domenii ce se ocupa de acest proces psihologic dar si in cibernetica, lingvistica, psiholingvistica, medicina, logopedie, etc., ca atare limbajul a incitat dezvoltarea a numeroase probleme, fiind multilateral studiat, ceea ce a permis acumularea unui bogat material teoretic si fapte cu privire la diferitele sale aspecte.
Limbajul indeplineste numeroase functii printre care cele de instrument de comunicare, de organizare a ideilor si activitatii de fixare a experientei social-istorice.
Cu ajutorul comunicarii verbale, oamenii coopereaza in munca, isi insusesc si generalizeaza experienta sociala, ceea ce contribuie la formarea constiintei individuale si sociale.
Limbajul ca manifestare individuala atat din punct de vedere psihologic cat si neurofiziologic se realizeaza ca proces al comunicarii cu ajutorul limbii.
Indiferent de limba in care se realizeaza comunicarea verbala, ea transmite: trairile individuale, ideile, gandurile, sentimentele.
Limbajul permite ca experienta generatiilor anterioare sa devina bun al omenirii si totodata modalitate de cunoastere si reflectare a realitatii inconjuratoare.
Limba ca fenomen social, nu este statica, imuabila, ea se dezvolta, se imbogateste si se complica nu numai din punct de vedere al structurii lexicale si gramaticale, dar si al sensului si semnificatiilor sale, manifestandu-se ca un sistem deschis multiplelor influente ce actioneaza in dezvoltarea sa.
Limbajul mai indeplineste si alte functii care sunt in egala masura importante pentru om, pentru viata sociala.
Printre acestea, functia de reglare a proceselor psihice care exercita o influenta usoara asupra coduitei umane, influentarea interlocutorului si a exprimarii afective fata de lumea inconjuratoare, descarcare a tensiunii psihice a afirmarii personalitatii pe plan social.
Deprinderile noastre de vorbire spunea Pear (1931) provoaca impresii legate de tipul si stereotipul verbal individual.
Gradul de cultura, de intelegere si de educatie lasa o impresie vie asupra ascultatorului prin conduita verbala si ceea ce este mai important, aceste impresii corespund realitatii.

Anul aparitiei : 2010
Nr.pagini: 64