Nota autorului
Selectia poemelor si prozopoemelor din aceasta antologie a fost facuta de catre autor din urmatoarele volume: Istorii pe care n-am sa le scriu (Allfa, Bucuresti, 1998), Scene intime. Scene de masa (Idea, Cluj, 2001), Il rauco suon (Casa Cartii de ?tiinta, Cluj, 2006), In Balkanya, eu si ceilalti demoni (bybliotek, Cluj, 2011), Pana una-alta (bybliotek, Cluj, 2012), Vertij (Charmides, Bistrita, 2014), TU (Tracus Arte, Bucuresti, 2016), Avionul fantoma (Tracus Arte, Bucuresti, 2017), urmuz. 23 noiembrie 1923 (Tracus Arte, Bucuresti, 2018), si inca ceva (Tracus Arte, Bucuresti, 2019), Bufonerii si litanii (Tracus Arte, Bucuresti, 2020), celelalte lucruri inutile (Tracus Arte, Bucuresti, 2022).
Nota editorului
Ilustratiile care insotesc aceasta antologie de poeme reprezinta, in sine, si ele "o antologie” artistica, fiind realizate de Dragos Patrascu intre anii 1995 si 2021, cu alte cuvinte, aproape in aceeasi perioada in care au fost scrise si aceste poeme.
Soarele din oglinda e, uneori, la fel de orbitor ca soarele de pe cer. Nu insa la fel de neindurator. Cu oglinda te poti juca, poti chiar sa te ascunzi in spatele ei. Daca alegi unghiul potrivit, ti se permite sa jonglezi, fara temeri, cu ceea ce pare de neindurat. Oglinda e, totodata, o deschidere si un val. Reveland, tempereaza. Estompand, indeamna privirea sa-si creeze propriile-i lumi. ?i, mai ales, ingaduie ca soarele sa palpite si in regim nocturn. Deoarece acolo, in noapte, ai sansa sa te intalnesti cel mai des cu dublii si cu semenii tai. Acolo, in noapte, se spun povestile cu miez enigmatic si se aud litaniile care ne mangaie si ne rezidesc.
Asadar, Soarele din oglinda. Sub acest titlu se insiruie cei 25 de ani de poezie ai mei. Primesc aceasta antologie, cu recunostinta, ca pe un magnific dar din partea Editurii ?coala Ardeleana, cu speranta ca se vor bucura si altii de el. (MIHAI MANIU?IU)
Capacitatea de a inventa si regiza situatii – macabre, dramatice, funambulesti, spiritualizate –, de a suprapune planului dilematic serii de constelatii simbolice, in care mitul puterii divin-despotice, erosul energetic, singuratatea si jertfa Alesului genereaza situatii-limita, alaturi de capacitatea de a transfera imaginarul in actiune si ideile in viziuni de o covarsitoare plasticitate confera teatrului si textelor lui Mihai Maniutiu o adevarata forta de soc. [...] Eu baroc, manierist, om de meraviglia si agudezza, Maniutiu este un artist cu senzorium cultural si intelectualism palpitand de carnalitate. (DAN C. MIHAILESCU)
Pot repeta, pe scurt, ce spuneam altadata despre excelentul regizor, eseist, prozator, poet Mihai Maniutiu: poemele lui coboara, cu fiecare placheta, tot mai adanc si mai dez-vrajit spre interioare vulnerate, proza exerseaza deraderi la lumea care (pe)trece, iar regia cauta locul de mijloc, rascrucea in care inauntrul si in afara s-ar putea reconcilia. [...] Cartile sale, excelente, se succed una dupa alta fara a impune cu forta cuvenita acest scriitor de raftul intai. [...] De citit Mihai Maniutiu neaparat. (IRINA PETRA?)
"Cerebralul” Maniutiu se infatiseaza in literatura sa ca un "vizionar” fara limite, artist al fanteziei si al "himerelor”... (ION BOGDAN LEFTER)
Prestigiosul regizor de teatru Mihai Maniutiu [...] s-a ilustrat la cote inalte si ca prozator si poet. In aceasta a doua ipostaza a manifestat o mobilitate a fanteziei si a formelor discursive remarcata in toate glosele critice care i s-au consacrat, cu accente pe o "arta a dedublarii”, a jocului cu mastile si conventiile literare, in general, fapt deloc surprinzator la cineva care are evidenta vocatie a inscenarilor de momente de viata si de destine in "marele teatru al lumii”. (ION POP)
Vrajire si dez-vrajire a realitatii, cartile lui Mihai Maniutiu inchipuie o rostire dedusa din straturile difuze ale cotidianului si din paradoxurile unei suprarealitati exuberante si ludice, prin care este expusa linia de intalnire dintre lumi, fisura inconsistenta din lucruri, dar si jocul inconstant dintre interioritate si exterioritate. (IULIAN BOLDEA)
ars poetica
sub cupola de aur si de safire
in ritmurile unei muzici
cum nu mai auzisem pana in acel moment
printre gratii de otel care ne protejau
am zarit-o pe lidia jiga
marea dresoare
varandu-si coama salbatica blonda
in gura leilor ei ca niste mielusei
(lei care au sfasiat-o de vie
in arena
nu mult timp dupa aceea)
peste ani si ani m-am gandit si mi-am spus
ca asta ? cam asta inseamna sa scrii poeme:
sa-ti vari capul in gura unor lei ca niste mielusei
care or sa te sfasie daca (si cand) o sa li se para lor
ca asa le sta bine unor fiare regesti
Reperele biobliografice ale autorului
Mihai Maniutiu (n. 30 octombrie 1954). Este director general al Teatrului National din Cluj si Distinguished Professor la University of California, Irvine (USA). A fost profesor de Arta teatrului la Facultatea de Teatru si Film a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj (1992–2020). A montat peste o suta de spectacole in teatre importante din Romania si din strainatate. Distins cu Premiul Uniter pentru regie in anii 1999, 2003, 2004, Premiul pentru intreaga activitate, 2014, Premiul pentru cel mai bun spectacol al anului, 1994, 2006, 2018. Nominalizat la Premiul USR ("Cartea pentru copii si tineret”) cu Filip si intunericul (2019). Distins cu Premiul "Cartea Anului pentru Proza” al Uniunii Scriitorilor din Romania, Filiala Cluj, 2022 (Premiul "Liviu Rebreanu”), pentru volumul Jucandu-l pe Mefisto. Nominalizat la Premiul USR ("Cartea de Proza”) cu A saptea viata a lui Alexandru Royce, 2023.
Poezie: Istorii pe care n-am sa le scriu – proze si prozopoeme (1998), Scene intime. Scene de masa (2001), Il rauco suon (2006), In Balkanya, eu si ceilalti demoni (2011), Pana una-alta (2012), Vertij (2014), TU (2016), Avionul fantoma (2017), urmuz. 23 noiembrie 1923 (2018), si inca ceva (2019), Bufonerii si litanii (2020), celelalte lucruri inutile (2022).
Proza: Un zeu aproape muritor (1982), Spune Scardanelli (2001), Omphalos (2001), Autoportret cu himere (2001), Memoriile hingherului (2004), Opiniile unui calator nedemn de incredere (2011), Frontiera (2014), Aventurile hingherului in Balkanya (2015), Fuga cu Henri (2017), Fantome in Las Vegas (2018), Filip si intunericul (2019), Jucandu-l pe Mefisto (2021), Intampari cu Sfantul Sfarleaza (2021), A saptea viata a lui Alexandru Royce (2022).
Eseuri: Redescoperirea actorului (1985), Cercul de aur (1989), Act si mimare (1989), Exorcisme (1996), Despre masca si iluzie (2007).
Reperele biobliografice ale artistului ilustrator
Dragos Patrascu este profesor la Departamentul de Grafica al Universitatii Nationale de Arte "George Enescu” din Iasi, Romania. In 2004 a obtinut titlul de doctor in estetica cu teza Filosofia artei in estetica lui Arthur Danto. Creatia sa se manifesta in multiple directii, exprimate prin tehnici diferite: desen, ilustratie de carte, gravura, pictura, obiect, instalatie. Pana in 1989 a deschis in Romania mai multe expozitii personale, colective si de grup, iar incepand cu anul 1990, si in Republica Moldova, Austria, Italia, Franta, Israel. A participat la nenumarate proiecte colective si de grup, in tara si in strainatate (Canada, Brazilia, Germania, Ungaria, Cehia, Croatia etc.). A obtinut mai multe premii nationale, dintre care Ordinul "Meritul Cultural” in grad de Cavaler pentru intreaga activitate artistica, iar in 2016 a primit Premiul National pentru Grafica acordat de Uniunea Artistilor Plastici din Romania. Este curatorul Salonului National de Arta Erotica si al Salonului National de Desen. O parte semnificativa a creatiei artistului este expusa in cadrul expozitiei permanente a Muzeului Colectiilor – "Casa Sturdza” din Barlad, iar multe dintre lucrarile sale se afla in colectii particulare din Europa, SUA, Canada si Australia.
Pagina de artist pe Facebook – Dragos Patrascu
