Descriere - Smeeni Movila Mare. Monografia unui sit arheologic regasit
"Era o zi sustenabila, bine intocmita ca un proiect”
Sorin Oanta-Marghitu – "In livada”
archaeology.ro, ianuarie 2017
Marti, 25 aprilie 2017, trecut de ora 10: dupa o revenire fulgeratoare a iernii ce
cu greu se lasa doborata, azi Primavara pare sa fi invins. Impreuna cu Daniel Garvan,
Roxana Munteanu si Catalin Ene am ajuns in Smeeni la cules de cochilii de melci,
material necesar pentru realizarea unor investigatii stiintifice suplimentare. Dincolo de
garduri … un complex agroindustrial – S.C. Cereanim Smeeni, hale si tractoare, alei de
ciment, alte acareturi. O groapa ce se casca sub nivelul terasei, plina de maracinis
crescut haotic, e martorul mutilarii sistematice a terenului. Se remarca doar galbenul
nisipului cu verde spre margini de tineri pomi rasariti fara indrumare. Mai intr-o parte,
fosta povarna nu mai produce. In zare, dincolo de marginea terasei … cade lunca
Calmatuiului, mai aproape "Viroaga” drenata printr-un canal ingust. Nimic nu pare sa
mai aminteasca de sapaturile arheologice de amploare … un episod anonim in ritmul
anistoric al unui sat dintr-o prelungire iluzorie a "Maretei Stepe”. Odata ca niciodata a
atins Smeeniul. Doar memoria colectiva inca mai pastreaza vag imaginea unui tanar
arheolog gazduit in sat, dar si alte amanunte ce tin de un folclor local triat prin sita
timpului. Dincolo de imaginile conturate pe negativele pastrate, putem banui o buna
integrare a personajului in atmosfera locului.
***
Se apropie 60 de ani de la cercetarea Movilei Mari din satul Smeeni, judetul
Buzau. Daca in anul 1958 era doar prospectata, in urmatorul era sapata in intregime una
din cele mai importante/relevante movile funerare datand din mileniul al III-lea i.Hr.
cercetata in secolul XX la nord de Dunarea Inferioara. Sapatura arheologica pare a fi una
exceptionala, datorata unui personaj cu vocatie pentru aceasta meserie, insa valorificarea
urmeaza calea batuta a cercetarii romanesti, una deficitara din prisma cantitatii
informatiilor redate in publicatii de specialitate. Nu ne-am propus doar sa constatam
aceasta stare de fapt intr-un discurs critic asupra trecutului practicii arheologice
romanesti sau sa abordam aceasta cercetare din perspectiva istorica, ci mai curand sa
avem o abordare pragmatica. Tinta principala este sa aducem la suprafata o descoperire
cu adevarat reprezentativa pentru Dunarea de Jos a mileniului al III-lea i.Hr.. Demersul
nostru reprezinta o incercare de a valorifica extins, intr-o abordare actuala, o veche
descoperire si cercetare arheologica ramasa in parte inedita. In plus s-au facut o serie de
eforturi, inclusiv financiare, care sa permita apropierea si raportarea rezultatelor la noile
realitati si tendinte ale cercetarii.
