Descriere - Simboluri ale transformarii, volumul 2 (Eroul si arhetipul mamei)
Aceasta carte a fost scrisa in 1911, cand aveam 36 de ani. Este un moment critic, caci el marcheaza inceputul celei de-a doua jumatati a vietii, in care nu rareori are loc o metanoia, o modificare a mentalitatii. Eram sigur pe atunci de pierderea cooperarii porfesionale si a ralatiei de prietenie cu Freud.
Pentru a fixa punctul de plecare al acestei lucrari rebuie sa ne intoarcem in 1909, an care marcheaza desprinderea lui Jung de Freud. Ce s-a intamplat? Povestindu-i lui Freud clasicul vis al casei interpretata ca imagine a sufletului, Jung a constatat ca maestrul sau s-a aratat preocupat doar de identitatea celor doua cranii. Lucru neesential pentru Jung, care interpreta incaperea de la etaj drept personalitatea lui constiienta, parterul, echivalentul primului nivel al inconstientului (inconstientul personal), subsolul, unde se aflau ramasite ale unei culturi primitive, reprezentand inconstientul colectiv, lumea omului primitiv din sine insusi.
Cel mai nobil dintre toate simbolurile libidoului este personajul uman ca demon sau erou. Cu acesta, simbolistica paraseste taramul obiectual, potrivit imaginii astrale si meteorice, si primeste forma umana, adica forma existentei care se transforma din suferinta in bucurie si din bucurie in suferinta, care sta cand la zenit, ca soarele, cand este cufundata in noapte-adanca pentru ca tocmai din aceasta noapte sa rasara intr-o noua stralucire.
Chiar daca nu si-a enuntat teoria intr-o forma clara (Jung recunoastea necesitatea revizuirii), meritul acestei lucrari este de necontestat: aici este avansata pentru prima oara ideea unui inconstient colectiv ce genereaza imagini primordiale (cum au fost numite la inceput arhetipurile).
