Descriere - Scrisori din exil. Tristele. Ponticele
Carticica, porneste fara mine spre cetate – eu n-am sa te invidiez.
Ah, vai, acolo stapanului tau nu-i e permis sa mearga!
Mergi, insa fara de podoaba, asa cum i se cade celei ce vine de la exilat:
trista carte, poarta podoabele ce sunt dupa masura astor vremuri.
Nu merge invesmantata in mantie de purpura –
aceasta nu-i culoare a jalei potrivita –
sa nu ai titlu rosu-aprins, si nici hartie lucitoare,
nici albe ornamente ori fildes sa impodobeasca a´ tale margini negre.
Acest fel de podoabe se cade sa le aiba doar cartile ferice.
In loc de asta, tu trebuie sa porti mereu memoria ursitei mele crude.
Capetele nu-ti fie netezite nicicum cu piatra ponce,
ci sa te arati zburlita, cu file ravasite.
Sa nu te rusinezi de ale tale pete: cel ce le vede
va sti ca lacrimile mele le-a facut.
Mergi, carte, si saluta acele dragi meleaguri, dand glas acestor vorbe,
ca astfel eu, prin tine, acolo sa pasesc.
Iar daca, din multime, se va ridica vreunul ce inca nu m-a dat uitarii,
de va mai fi vreunul ce poate va-ntreba de mine,
tu spune-i ca-s in viata, dar nu ca as fi bine;
zi-i ca amaru-mi trai mi-e darul unui zeu.
In rest, ramai tacuta – acel ce vrea mai multe-a sti pe tine te citeasca –
fereste-te sa spui, chiar si din intamplare, ceea ce-i de prisos!
Indata, cititorul isi va aduce-aminte de vina ce-am avut,
iar toti in glas m-or acuza ca pe-un netrebnic criminal.
Scrisori din exil. Tristele. Ponticele
Nr. de pagini : 330
Anul aparitiei : 2018