Sarpele si crucea - Muller, Peter

Descriere - Sarpele si crucea

"Sarpele si crucea" ne vorbeste despre lumea miraculoasa a Sufletului. Despre Dumnezeu, destin, inconstient, lumea spiritelor, maestri, reincarnare, despre tainele vietii si ale Creatiei.
Autorul prezinta modul cum are loc reincarnarea, dezvaluind istoria actorului maghiar - Zoltan Latinovits. Sunt incluse si "convorbirile spirituale" purtate de autor cu marele artist, dupa moartea acestuia. Aceste convorbiri pun intr-o lumina cu totul noua soarta tragica, pana astazi greu inteleasa, a lui Latinovits.

Format: 13 x 20 cm
Pagini 380
ISBN: 973-8471-03-6


Fragment din carte
Cea mai mare lupta a lui Isus nu a fost, de buna seama, cea de pe Golgota, ci ispitirea de catre Satana, in pustiu.
Caci Satana, principiul negativ absolut, nu soseste niciodata din afara, de pe alta planeta sau dintr-o alta dimeniune ca un OZN - ci este latura intunecata a sufletului nostru care trebuie insemnata cu crucea luminii si trebuie mantuita.
Iar sarcina pentru care noua, oamenilor simpli, ni se ingaduie un sir nesfarsit de reincarnari, cu posibilitati nenumarate de caderi si lupte, Isus, Fiul Unul Nascut al lui Dumnezeu a trebuit s-o duca la bun sfarsit in patruzeci de zile.
El a trebuit sa savarseasca intreaga lupta a istoriei evolutiei umane in patruzeci de zile. Cu o prabusire, sa traiasca groaza sutelor de mii de prabusiri, cu o singura dorinta sa reziste ispitelor sutelor de mii de dorinte, cu o singura moarte, sa patimeasca sute de mii de morti si sa-si ia asupra sa haosul tragic al intregii semintii omenesti, sa sufere prin el si sa se purifice: iata o realizare pe care mintea nu o poate cuprinde.
Dar numai astfel El a devenit apt ca sa ne inteleaga.
A trebuit sa invete ce inseamna sa fii om.
Si pentru aceasta a trebuit sa evoce in sine toate infernele noastre. Sa le evoce, sa le cunoasca si sa le stralumineze.
Intr-un unic razboi de patruzeci de zile el, a savarsit acea lupta, pe care noi o ducem, sub forma unor lupte partiale mici, impartite intre nenumarate vieti.
Caci ceea ce, in lumea fizica, constituie unitatea vibranta, pulsatorie, alternanta a polilor opusi, in sufletul omenesc ia forma unui vesnic razboi.
Cel care traieste, stie ca traieste in mijlocul unei drame.
Intr-o lupta continua cu sine si cu mediul sau.
In fond, aceasta e lupta pentru fericire.
Caci fericirea - o simte fiecare - s-a pierdut pe undeva.
Si chiar daca natura lumii este dualitatea si natura sufletului este tot duala, noi nu suportam bine aceasta impartire in doua: ea ne face sa suferim si am vrea sa nimerim din nou in unitate.
Omul nu e un luptator prin natura sa.
El se lupta doar de nevoie.
Si este nevoit sa se lupte in continuare pana ce va reusi sa se ridice deasupra dualitatii, sa realizeze armonia fortelor si sa regaseasca unitatea.