Descriere - Saracia, suferinta si dragostea. Trei cruci pe Golgota mea si a neamului meu
Intr-o vreme in care inteleptii lumii Il rastignesc din nou pe Hristos, ”Dumnezeu Si-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sa rusineze pe cei intelepti; Dumnezeu Si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari (1Cor.1, 27). Asa a ales-o si pe sora Aurelia, rusinandu-i si smerindu-i pe multi. Lipsita de dragostea mamei (care la randul ei a fost lipsita de mama de la 6 ani), apoi lipsita de dragostea sotului, Aurelia si-a gasit prieteni in Lazarii de la poarta. Cu cat era mai greu lovita de cei apropiati, cu atat era mai milostiva cu cei saraci si bolnavi! Dar era o lupta inegala. Pentru a izbandi in continuare si pentru a da un sens vietii, L-a cautat pe Dumnezeu: "Ajutati-ma, parinte Teofil, sa-L cunosc pe Dumnezeu! Deschideti-mi usa spre El. Sunt o ratacita, o pacatoasa din lume si nu stiu cum si ce sa fac cu viata mea de acum inainte... imi doresc din toata inima mea, din toata fiinta mea, sa-L cunosc! Ajutati-ma, parinte, ca pe un prunc care abia acum incepe sa mearga si care abia acum rupe primele cuvinte!”. Si ajutorul lui Dumnezeu nu a intarziat. Dumnezeu i-a daruit si i-a descoperit mai mult decat isi putea inchipui! Si atunci, in mod firesc, sora Aurelia a dorit sa se calugareasca. Parintele Ilarion Argatu insa i-a descoperit ca Dumnezeu vrea ca ea sa-si inmulteasca altfel talantii dati: "Nu aici, ocrotita de zidurile Sfintei Manastiri, ci afara, in lume, intre serpi si ispite, sa-i arati lui Dumnezeu credinta dumitale, acolo sa-I arati cat Il iubesti, ajutandu-ti semenii!”. Dar… in Romania nu era crezuta de nimeni. Nimeni nu-i profet in tara sa (esti catalogat imediat ca fiind bolnav psihic, sau ghicitor, sau vrajitor, ca umbli cu farmece sau facaturi, cum a fost si cu Parintele Arsenie Boca). Acest lucru este, intr-o anumita masura, justificat de faptul ca preotul sau duhovnicul nu poate pune in primejdie sufletele pe care i le-a incredintat Dumnezeu spre mantuire. Mai ales in conditiile in care binele si raul seamana ca doua picaturi de apa. Uneori a discerne este greu.
A convinge ca darul primit este de la Dumnezeu si nu de la cel rau, poate fi o proba si o cruce pentru cel ce a primit darul (prin apropierea mainilor de corpul omului simtea dezechilibrele sau blocajele energetice din corp si, prin punerea mainilor si mai ales prin masaj, echilibra si debloca la loc). Parintele Justin Parvu ii spune insa ca ea va pleca in strainatate, ceea ce s-a si intamplat. Acolo nu esti intrebat: "cu ce putere faci acestea, sau cine este Cel ce Ti-a dat aceasta putere?” – Lc.20, 2. Cu toate acestea, sora Aurelia le-a vorbit strainilor de Dumnezeu, i-a invatat sa se roage, iar celor cu o gandire mai tehnica, a incercat sa le explice ceea ce simte/vede. "In Germania nu puteam vorbi direct de Dumnezeu si de Duhul Sfant, de la prima intalnire, asa ca in timp ce le faceam masaj complet din cap pana in talpa piciorului... si incepea sa lucreze organul bolnav... eu ma rugam neincetat, in gand, pentru ei, invocam si-L chemam in ajutor pe Domnul Iisus Hristos, al carui ajutor venea intotdeauna. Iar noaptea citeam Paraclisul Maicii Domnului, pomenind numele de botez al fiecaruia in parte. In cazul in care se simteau eliberati si usurati, si incepeau sa-mi aduca laude, atunci le spuneam privindu-i in ochi si zambind: mainile mele sunt doar instrumente si prin ele lucreaza insusi Domnul nostru Iisus Hristos; El va ajutat, El este doctorul si specialistul trupurilor si sufletelor noastre, Lui sa-i multumiti. Si, spre marea mea surprindere, majoritatea au renuntat ca in ziua de duminica sa mai mearga in excursii, drumetii, si mergeau la Biserica”. A revenit apoi in tara, unde neincrederea era aceeasi: acum lumea nu credea in realizarile ei cu ajutorul Domnului si nici macar in bolile ei! Spuneau ca se preface! Salvarea o gasea tot in rugaciune. Si-a scris apoi memoriile, memorii scrise cu lacrimi, nu cu cerneala (pentru a stinge neincrederea lumii simtind nevoia de a dovedi cu fotografii, documente si martori), si-a pregatit locul de veci si asteapta sa vada daca ii mai da Dumnezeu ceva de lucru!
