Descriere - Rasul
"Din echipa de aur a Opiniei studenÅ£eÅŸti, revista ieÅŸeană cu faimă naÅ£ională după decembrie '89, făcea parte ÅŸi o zgitie de fată, cam fragilă pentru o meserie practicată in vremuri atit de tulburi. AparenÅ£ele erau inÅŸelătoare. Zgitia s-a Å£inut scai de minerii care plantau flori, cu bita, in PiaÅ£a Universităţii, fără să ia bătaie. O lună mai tirziu se afla in Valea Jiului, innopta in casa unui miner ÅŸi intra in abataj, să vadă cum trăiesc minerii. In gaÅŸca aia de golani, cum ar fi zis Ion Iliescu, toÅ£i talentaÅ£i, inteligenÅ£i ÅŸi hotăriÅ£i să termine cu trecutul, scrisul ei avea cateva date clare. Orice temă ar fi abordat, intra in subiect direct, simplu, fără fasoane, fără inhibiÅ£ii. Lucru ÅŸi mai neobiÅŸnuit, punea punct articolelor la fel de brusc, cam pieziÅŸ, cam ÅŸui, acolo unde considera că orice cuvint in plus nu-ÅŸi avea rostul. Apoi, ÅŸtia să facă personaje din oamenii, vestiÅ£i sau iluÅŸtri necunoscuÅ£i, despre care vorbea. In fine, mai avea ÅŸi darul de a povesti cu umor ÅŸi cu olecuţă de autoironie, cit să facă suportabilă viaÅ£a la vreme de restriÅŸte. Toate acestea m-au făcut să-mi zic că in tinăra domniţă doarme un scriitor. AÅŸa că nu m-am mirat că pină la urmă chiar a scris o carte. Asta pe care o aveÅ£i in mină. Åži care, deloc intimplător, se cheamă Rasul. Cu douăsprezece povestiri rupte din viaţă. Dorina Rusu imi pare un povestaÅŸ plin de farmec. PovestaÅŸ in sensul alegoriei prin care Mario Vargas Llosa desemna scriitorul. Adică un om cu darul de a duce ÅŸi de a aduce veÅŸtile ÅŸi poveÅŸtile cu oameni ÅŸi despre oameni. De citit.” (Neculai Constantin Munteanu)
Anul aparitiei: 2018
Numar pagini: 160
Format: 13x20
