"Dictatura este un sistem in care simplii cetateni traiesc intr-o conditie a fiintei apropiata de animal. Sunt condusi de un mascul (sau o femela) Alfa, aflat in varful unei ierarhii de neclintit, in fata careia nu cracnesc. Se hranesc cu ce le scuipa printre dinti fiarele dominante. Lupta pentru supravietuire, fiecare pentru el sau familia sa. Conditia pentru a rezista este sa nu gandeasca rational, sa-si reduca existenta la instincte, frica, foame, sex. Sa nu fie luati la ochi, sa devina invizibili pentru fiarele dominante. Sau sa devina una dintre ele. Sa nu existe. In Dictatura, ca sa rezisti, cel mai bine e sa nu existi. Expresia "Lupta pentru existenta” are sensuri diferite in Dictatura si Democratie. In Dictatura inseamna lupta pentru a vietui, in Democratie inseamna lupta pentru a exista.<br/p> Natura prefera Dictatura. Democratia este un sistem nenatural, o creatie artificiala a mintii unor oameni, nu multi. Individul este supus in Democratie celui mai puternic stres pe care-l poate suporta sau nu omul, stresul decizional. Trebuie sa ia mult mai multe hotarari in legatura cu soarta lui decat in Dictatura. Trebuie sa se confrunte cu consecintele greselilor pe care e liber sa le faca. Poate sa exprime public ce gandeste, dar traieste cu frustrarea ca gandurile lui nu schimba nimic in societate. Poate sa plece, sa-si dea demisia din functia de cetatean al Democratiei respective, dar nu se duce intr-o Dictatura – nimeni nu emigreaza in Rusia sau China –, ci tot intr-o Democratie.<br/p> O alta presiune puternica a Democratiei asupra persoanei este frecventa schimbarii – omul e, in mod natural, o fiinta conservatoare, anxioasa la schimbare.<br/p> Nici Dictatura, nici Democratia nu garanteaza un buzunar si o burta pline pentru mase. Nu aduc fericirea colectiva. Deosebirea este ca in Dictatura suferi mai degraba ca un animal, in vreme ce in Democratie suferi mai degraba ca un om.<br/p> ?i inca o deosebire: in Dictatura, ai sanse mari sa fii condamnat de justitie pentru ce n-ai facut; in Democratie, ai sanse mari sa te plimbi liber, prin tara sau in strainatate, indiferent ce fapta penala ai facut. Dupa mai bine de 200 de ani de la inventarea – nu descoperirea – Democratiei, aceasta este alegerea – alt stres – la care omul este silit.” (Cristian Tudor Popescu)
"Cristian Tudor Popescu este nu numai un jurnalist, dar si un scriitor remarcabil. Probabil cel mai talentat dintre toti jurnalistii care se perinda de 30 de ani prin gazete si pe micile ecrane. Are si contestatari, care nu-i iarta modul direct si radical de a se pronunta in legatura cu cele mai delicate actualitati politice. Acestia fac parte de obicei din categoria balbaitilor intelectual si moral. Poti sa nu fii de acord cu CTP, dar nu poti sa nu observi ca e intotdeauna sincer cu cititorii sai, precum e si cu sine. Vocabularul lui nu e neaparat colorat, cat direct: pana si metaforele lui merg direct la tinta, ca niste rachete.” (Nicolae Manolescu)
