Descriere - Puii de bufnita
Incearca sa ajuti, chiar daca si tie ti-e teama, pentru ca impreuna veti fi mai puternici.
Trei pui de bufnita, Nana, Nanu si Nic, se trezesc noaptea si descopera ca sunt singuri in cuib. Unde poate fi Mama Bufnita? Nana si Nanu, puii mai mari, fac tot felul de presupuneri, pentru ca, se stie, bufnitele sunt intelepte si ganditoare. Mama trebuie sa fie la vanatoare, spun ei, si o sa le aduca ceva bun. Dar cam intarzie. Daca s-o fi ratacit? Teama isi face loc in gandurile lor. Nic, puiul cel mai mititel, nici macar nu incearca sa gaseasca o explicatie, ci isi da frau liber sentimentelor. "Vreau la mama", atat spune el. Trebuie sa fie alaturi de Mama Bufnita, e singurul lucru care conteaza.
Multi copii se tem atunci cand parintii nu le sunt alaturi. Chiar daca cei mici stiu ca parintii se vor intoarce curand, sentimentul de nesiguranta nu poate fi impiedicat sa apara. Povestea acestor trei pui de bufnita este nu numai duioasa si plina de sensibilitate, ci si foarte realista si exacta in descrierea sentimentelor care-i incearca pe copii in astfel de situatii. Finalul fericit in care mama se intoarce, cum o face intotdeauna, contribuie la consolidarea sentimentului de siguranta de care au atat de mult nevoie copiii si ajuta la cresterea increderii in sine.
Cartea este valoroasa si ca descriere a relatiilor intre frati. Este evident ca Nana si Nanu, fratii cei mari, incearca sa-si alunge teama prin presupunerile pe care le fac despre absenta mamei, dar poate ca e vorba si de altceva: cei doi se simt responsabili pentru cel mai mic, asa ca ii vin in ajutor asa cum pot. E frumos ce ne spune povestea aici: incearca sa ajuti, chiar daca si tie ti-e teama, pentru ca impreuna veti fi mai puternici.
Cartea are pagini cartonate integral si cu colturi rotunjite, iar Patrick Benson, ilustratorul (un colaborator apropiat al lui Martin Waddell) s-a intrecut pe sine: este imposibil sa nu-i iubesti pe cei trei pui, trei ghemotoace albe de puf care, din cateva trasaturi subtile, sugereaza gesturi, atitudini si sentimente usor de recunoscut si cu care copiii se pot identifica dintr-o privire.
- Ce-i cu taraboiul asta? a spus Mama Bufnita. Doar stiati ca ma intorc.
Puii de bufnita s-au gandit (bufnitele sunt foarte ganditoare de felul lor).
- Eu am stiut! a spus Nana.
- ?i eu am stiut! a spus Nanu.
- Eu... o iubesc pe mamica mea! a spus Nic.
( Traducere: Florin Bican)