Descriere - Primul Papa. Arheologi pe urmele lui Petru istoric
Pescarul din Galileea este una dintre cele mai fascinante personalitati din istoria lumii. Isus din Nazaret, in care l-a recunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, i-a incredintat misiunea "sa pasca oile sale” (In 21,17), desemnandu-l stanca pe care voia sa-si zideasca Biserica (Mt 16,18). Petru, care se numea de fapt Simon Bar Ioanan (In 1,42; 21,15-17), este posibil sa nu fi fost la prima vedere persoana ideala pentru aceasta sarcina. Capacitatea sa administrativa se limita la gestionarea unei considerabile afaceri de familie; educatia sa era limitata. Cu toate acestea, si-a indeplinit misiunea cu devotament. Pana la moartea sa, aproape patruzeci de ani mai tarziu, a dus evanghelia in cele mai importante metropole ale lumii antice, a predicat evreilor si paganilor si a pus piatra de temelie a Bisericii Romane, care in urmatorii 2000 de ani urma sa devina cea mai mare comunitate religioasa din lume, cu peste un miliard de membri in prezent. Aceasta Biserica a supravietuit tulburarilor vremurilor si a dat dovada de adevarul promisiunii lui Isus ca nici macar "portile iadului”, imparatia mortii, "nu o vor birui” (Mt 16,18).Cand am vizitat prima data strada mortilor sub Vatican, cel de-al 265-lea succesor al lui Petru, Papa Ioan Paul al II-lea, pregatea Anul Sfant 2000 si, astfel, intrarea Bisericii in al treilea mileniu. Cu aceasta ocazie, au fost, de asemenea, restaurate cu afectiune si iluminate din nou sapaturile Vaticanului, pe care acum le puteau vedea jurnalisti din intreaga lume.Dupa conferinta de presa, am admirat capodoperele arhitecturii mormintelor antice si primele marturii ale inmormantarilor crestine din interiorul lor. Strada mortilor urca pe dealul Vaticanului, intrerupta adesea de trepte. In cele din urma, ajungem la o fereastra ingusta din perete, prin care putem intui cel mai simplu, dar cel mai important mormant din tot stabilimentul: mormantul lui Petru din primul secol, care se afla exact sub altarul papal actual si al carui perete lateral de sprijin poate fi inca recunoscut. Aflarea acestuia a fost obiectivul real al sapaturilor dintre 1940 si 1950, iar descoperirea lui a provocat senzatie in toata lumea; o traditie veche de aproape 2000 de ani a fost confirmata pentru prima data prin metodele arheologiei moderne. Dar abia astazi, datorita celor mai noi descoperiri, consecintele acestei dezvaluiri pot fi surprinse in toata amploarea lor: din acest moment, Biserica Romei nu se mai bazeaza pe bazele incerte ale unei legende, ci pe insasi "stanca” Petru!Nu intamplator am incheiat cercetarile mele cand cel de-al 265-lea succesor al lui Petru, Papa Ioan Paul al II-lea, a intrat in al 25-lea an al pontificatului sau. Conform Traditiei, Petru a fost Episcopul Romei timp de 25 de ani. Tu es Petrus, "Tu esti Petru”: acesta era cantecul care s-a cantat atunci cand Cardinalul Karol Wojtyła din Cracovia a calcat pe urmele Pescarului la 16 octombrie 1978. Privind in urma, pare o profetie.In timp ce scriu aceste randuri, presa raporteaza noi descoperiri sub Vatican. La sfarsitul lunii februarie 2003, in timpul constructiei unei parcari din spatele centralei Oficiului Postal al Vaticanului, au fost descoperite o serie de morminte din secolele I-IV d.C., intre care doua sarcofage si placi artistice din marmura. Una dintre cele mai interesante descoperiri, potrivit cotidianului roman La Repubblica din 10 martie 2003, este "cripta secretarului imparatului Nero si a sotiei sale”. Aceasta descoperire dovedeste ca situl era deja folosit pentru inmormantari la vremea lui Nero, ceea ce face mai plauzibila traditia mormantului lui Petru din imediata sa apropiere.A fost o perioada in care s-a crezut totul, si anume Evul Mediu. De la Reforma, si din ce in ce mai mult de la Iluminism, a aparut tendinta de a pune la indoiala orice traditie. Astazi, la inceputul mileniului al treilea, avem mijloacele si caile de a cerceta adevaruri istorice. Prin urmare, aceasta carte nu este o biografie clasica, cu atat mai putin o incercare de exegeza (grafologie), ci mai degraba o cautare aproape criminalistica a urmelor. Incercam, cu ajutorul arheologiei, sa il gasim pe Petru istoric, sa verificam Traditia. Aceasta cercetare il conduce pe cititor, asa cum a facut Petru insusi, prin jumatate din lumea antica. Totusi, ea incepe si se termina acolo unde calea istoriei si Providenta l-au condus pe Apostol, acolo unde el a mutat centrul Bisericii Universale – la Roma!Michael Hesemann