Descriere - Prezenta rugaciunii in literatura romana medievala (Alexandra Craciunescu)
Extrem de putin analizate, adesea marginalizate ca texte perimate sau involutive, rugaciunile formeaza in fapt un univers cu totul exceptional al literaturii romanesti medievale.
Aportul lor la patrimoniul de intelesuri teologice si la dezvoltarea literaritatii l-au determinat pe profesorul Dan-Horia Mazilu sa considere ca se poate realmente vorbi despre o literatura a rugaciunilor.
Unghiul euristic, pe care il propunem, permite o lectura recuperatoare si o sporire a vizibilitatii textelor vechi, inca nesondate suficient, relevand ariile deosebite ale rugaciunilor din punct de vedere al poeticitatii si expresivitatii lor literare.
Alexandra Craciunescu
Linia de demarcatie dintre poezie si rugaciune este una extrem de fina. Frontiera care le separa si le uneste totodata a facut obiectul unei analize pertinente din partea multor teoreticieni cunoscuti. Benedetto Croce aprecia ca "religia nu este poezie, dar nici macar nu se supune cu docilitate poeziei si nici nu se preface in poezie decat umanizandu-se, adica pierzandu-se pe sine”. Grandmaison sublinia rolul poeziei pentru o mai buna intelegere a dinamicii spirituale, pe cand Bremond sustinea ca poezia tinde, prin natura ei, sa devina rugaciune. In articolul Rugaciunea poetilor, Antonio Spadoro conchide ca orice poezie, chiar si cea nereligioasa, poate conduce lectorul spre rugaciune. Asadar, putem vorbi despre o relatie poezie-rugaciune, in masura in care poezia transmite fiorul sacru, caracteristic textelor de invocare a numelui lui Dumnezeu, iar rugaciunea este patrunsa de lirism, de poeticitate si expresivitate ca marci ale sensibilitatii religioase a credinciosului.
Insa, nu trebuie sa uitam ca deplasarea catre poetic a rugaciunii este conditionata de dogmele bisericesti si de mentalitatea ecleziala. Rugaciunile sunt echilibrate din punct de vedere al ponderii lirismului, "doza” de poezie si pathos fiind menita sa trezeasca constiinta receptorului in fata unor referinte, de cele mai multe ori, inaccesibile rational (vesnicia, lumea cereasca, petrecerea sfintilor in rai, etc.). Astfel, desi structurile lirice din textele rugaciunilor sunt secundare, pentru ca ceea ce primeaza este continutul teologic al invocarilor, nu putem sa nu constatam o fina impletire a lor.
Daca pornim de la premisa ca "functia poetului este de a deslusi misterele lumii ce cer vesmantul limbajului poetic” si consideram ca rugaciunea reprezinta un text incarcat de idei si trairi transrationale, vom ajunge la concluzia ca poezia (ca mod intuitiv de cunoastere) si rugaciunea (ca mod nevazut de intalnire cu Dumnezeu) se intersecteaza.
Omul a inteles ca adresandu-I-se lui Dumnezeu, trebuie sa-I vorbeasca altfel, intr-o maniera mai ceremonioasa, pentru a-si atrage bunavointa si binecuvantarile Lui. Poate ca tocmai datorita acestei "curtoazii” sui generis, cererile credinciosului s-au intalnit cu manifestarile poeziei, inteleasa drept "cautare deliberata a unui ideal de expresie” si astfel, cele doua componente ale rugaciunii (solicitare si lirism) au interrelationat, producand texte semnificative deopotriva in plan teologic si literar.
In epoca veche, in care scrisul romanesc s-a aflat sub aripa Bisericii, "crearea unui semnificant” propriu acestui spatiu de gandire si simtire artistica, un semnificant de natura particulara, usor recognoscibil in rugaciune si poezie, debuteaza cu versurile encomiastice, cu "poeziile de circumstanta”. Cu toate ca distinctia literar-nonliterar este adeseori inoperanta, valorile religioase nu pot fi reduse strict la cele stilistice, mai ales in vremea de inceput in care formularile canonice, sablonarde sunt puternice. Remarcam astfel faptul ca ceea ce a condus la crearea unei imagini noi a textului religios, este faptul ca semnificantul teologic a acaparat "cel mai important semnificat: liricul”. De pilda, rugaciunile din predicile antimiene se diferentiaza din punct de vedere al registrului stilistic-expresiv de cele ale mitropolitului Varlaam, atat prin capacitatea superioara de redare a fizionomiei spirituale a sfintilor, cat si prin forta lirica a solicitarilor, cu care ierarhul gruzin incerca sa-si sensibilizeze auditoriul.
Considerand rugaciunile drept parte integranta a religiei, vom observa ca ele nu se pot abate de la "programul” de obiective si idealuri pe care il presupune dogma crestina (izbavirea de pacate, purificarea si induhovnicirea omului, unirea cu Dumnezeu, dobandirea vietii vesnice), aspiratii pe care scriitorii medievali le-au mentinut prezente in constiinta receptorilor, printr-o desfasurare de indemnuri etic-crestine, plasate pe portativul unei intensitati spiritual-emotionale aparte.
Marturisirea trairii religioase cunoaste o directie paideica (in speta, in lucrarea sapientiala a domnitorului Neagoe Basarab) si o alta "eidetica, in sensul ca mesajul crestin este reprodus si transfigurat imaginativ si sensibil in poezii, versuri si rugaciuni”. Aceasta ultima orientare ne incurajeaza sa credem ca o data ce rugaciunile transpun elemente principale ale sentimentului religios (inaltare spirituala, comuniune, admiratie, iubire, lauda), o recuperare a sensibilitatii lirice din textele rugaciunilor este posibila, dar si benefica pentru istoria literara.
Cuprins:
Introducere / 7
1. Rugaciuni in literatura romana medievala / 11
1.1. Rugaciunea – meditatie asupra vietii / 11
1.2. Rugaciunea intre identitate si alteritate / 18
1.3. Rugaciunea - instrument de cunoastere a frumusetii spirituale / 24
2. Categoriile rugaciunilor / 28
2.1. Rugaciuni in rama / 31
2.1.a. Rugaciuni cu structura canonica: tropare, condace, stihuri / 31
2.1.b. Rugaciuni cu corespondent scripturistic / 45
2.1.c. Rugaciuni fara corespondent scripturistic / 55
2.1.d. Rugaciuni cu corespondent liturgic / 64
2.1.e. Prezenta in predici a rugaciunilor provenite din texte hagiografice / 69
2.2. Rugaciuni cu structura libera / 77
2.2.a. Imnul doxologic / 77
2.2.b. Rugaciuni exclamative / 93
3. Destinatarii rugaciunilor / 99
3.1. Rugaciuni catre Preasfanta Treime / 99
3.2. Rugaciuni catre Dumnezeu Tatal / 106
3.3. Rugaciuni catre Iisus Hristos / 114
3.4. Rugaciuni catre Maica Domnului / 119
3.5. Rugaciuni catre sfinti / 139
3.5.a. Rugaciuni catre sfinti specializati / 156
3.5.b. Rugaciuni catre Sfanta Parascheva, ocrotitoarea animalelor salbatice / 159
3.5.c. Rugaciuni catre sfintii militari / 161
3.5.d. Rugaciuni catre Sfantul Nicolae, cel grabnic daruitor / 164
3.5.e. Rugaciuni catre sfintii medici, fara de arginti / 167
3.5.f. Rugaciuni catre Sfantul Hristofor, aparator de moarte subita / 168
3.5.g. Rugaciuni catre sfintii nebuni intru Hristos / 170
3.6. Rugaciune cu destinatar atipic / 177
4. Localizari ale rugaciunilor / 181
4.1. Rugaciuni pe carti / 181
4.2. Rugaciuni inscrise pe alte obiecte / 187
5. Obiectul rugaciunilor / 192
5.1. Nevoi biologice / 193
5.1.a. Rugaciune inainte de somn / 193
5.1.b. Rugaciuni pentru ameliorarea suferintelor / 195
5.1.c. Rugaciuni pentru vindecarea de boli / 197
5.2. Nevoi morale / 199
5.2.a. Transformarea metanoica si rugaciunile moralizatoare / 199
5.2.b. Rugaciunea preotilor pentru credinciosi / 208
5.3. Nevoi spirituale / 211
5.3.a. Rugaciuni pentru mantuire / 211
5.3.b. Rugaciuni pentru "adormiti” / 212
5.3.c. Rugaciune pentru dobandirea intelepciunii / 217
5.3.d. Rugaciune pentru impartasirea credinciosilor / 218
5.4. Nevoi speciale / 220
5.4.a. Rugaciuni pentru depasirea primejdiilor / 220
5.5. Nevoi comunitare / 222
5.5.a. Rugaciuni pentru domnitor / 222
5.5.b. Rugaminte catre mitropolit / 228
5.5.c. Rugaciune pentru tara / 230
Concluzii / 232
Anexa: Rugaciuni cu structura libera. Imnul filosofic / 234
Bibliografie / 238
Cuprins / 259
Anul aparitiei: 2012
Nr. pagini: 261
