Descriere - Povestea lui Harap Alb (Ion Creanga)
Amu cica era odata intr-o tara un crai care avea trei feciori. Si craiul acela mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai departata. Si imparatul, fratele craiului, se numea Verde imparat; si imparatul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Multi ani trecusera la mijloc de cand acesti frati nu mai avusesera prilej a se intalni amandoi. Iara verii, adica feciorii craiului si fetele imparatului, nu se vazu-sera niciodata, de cand erau ei. Si asa veni imprejurarea, de nici imparatul Verde nu cunostea nepotii sai, nici craiul nepoatele sale, pentru ca tara in care imparatea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pamantului, si craiia istuilalt, la alta margine. Si apoi, pe vremurile acelea, mai toate tarile erau bantuite de razboaie grozave, drumurile pe ape si pe uscat erau putin cunoscute si foarte incurcate, si de aceea nu se putea calatori asa de usor si fara primejdii ca in ziua de astazi. Si cine apuca a se duce pe atunci intr-o parte a lumii, adeseori dus ramanea pana la moarte...
...
Atunci imparatul Verde si fetele sale au ramas incremeniti de ceea ce au auzit. Iara spanul, vazand ca i s-a dat viclesugul pe fata, se repede ca un cane turbat la Harap Alb, si-i zboara capul dintr-o singura lovitura de palos, zicand:
- Na! asa trebuie sa pateasca cine calca juramantul! Dar calul lui Harap Alb indata se repede si el la span, si-i zice:
- Pan-aici, spanule!
Si odata mi ti-l insfaca cu dintii de cap, zboara cu dansul in inaltul cerului si apoi, dandu-i drumul de acolo, se face spanul pana jos praf si pulbere.
Iara fata imparatului Ros, in invalmasagul acesta, repede pune capul lui Harap Alb la loc, il inconjura de trei ori cu cele trei smicele de mar dulce, toarna apa moarta sa stea sangele si sa se prinda pielea, apoi il stropeste cu apa vie si atunci Harap Alb indata invie si, stergandu-se cu mana pe la ochi, zice suspinand:
- Ei, da din greu mai adormisem!
- Dormeai tu mult si bine, Harap Alb, de nu eram eu, zise fata imparatului Ros, sarutandu-l cu drag si dandu-i iar palosul in stapanire.
Si apoi, ingenunchind amandoi dinaintea imparatului Verde, isi jura credinta unul altuia, primind binecuvantare de la dansul si imparatia totodata... Dupa aceasta se incepe nunta, s-apoi da Doamne bine!
Lumea de pe lume s-a strans de privea.
Soarele si luna din cer le radea.
Anul aparitiei: 2012
Format: 24x17 cm
Nr. pagini: 64