Descriere - Petru Bogdan (1873-1944)
Savantul, profesorul si cetatea
Petru Bogdan (1873-1944). Savantul, profesorul si cetatea
Cartea Elenei Bogdan despre tatal ei, profesorul Petru Bogdan, scrisa intre 1972 si 1974, a ramas in manuscris, aidoma multor pagini diaristice. Cunoaste acum aceasta intirziata aparitie postuma, la peste patru decenii de la redactarea ei si la aproape doua decenii de la stingerea din viata a autoarei.
"Aceasta carte prezinta povestea adevarata a unui mare profesor universitar, a unui mare om de stiinta, a unui mare patriot, in sensul cel mai profund posibil al notiunii de patriotism. Toate acestea au definit personalitatea lui Petru Bogdan, profesor la Universitatea din Iasi in perioada 1902-1940. Doctor in Filozofie, specialitatea Stiinte Fizico-Chimice, al Universitatii din Berlin, in 1901, cu o pregatire teoretica, dar si experimentala, stralucite, Bogdan lucrase cu somitati stiintifice ale vremii, intre care in mod direct cu doi laureati Nobel pentru chimie, J.H. van't Hoff si Wilhelm Ostwald, fondatori ai chimiei fizice. In Romania, istoria chimiei fizice incepe odata cu publicarea de catre Petru Bogdan a lucrarilor sale stiintifice de-a dreptul in mari jurnale internationale, in jurul anului 1900. In 1915, la Facultatea de Stiinte din Iasi ia fiinta prima Catedra de Chimie fizica din Romania. Rezultatele cercetarilor lui Bogdan si ale elevilor sai, printre care s-au aflat, de exemplu, viitorii academicieni Horia Hulubei, Raluca Ripan, Theodor V. Ionescu, Radu Cernatescu, Alexandru Cisman, rezultate obtinute in laboratoarele modeste de care dispunea catedra, au fost recunoscute international si confirmate, in decursul deceniilor urmatoare, de evolutia disciplinei chimiei fizice.” (Gelu Bourceanu)
"Profesorul Petru Bogdan a adus faima stiintei romanesti si foarte numeroase cadre universitare – atit de chimie fizica, cit si de fizica – din tara noastra au crescut la lumina indrumarii sale, sustinute fiind in promovarea lor cu o mare principialitate si cu caldura unui suflet de o exceptionala distinctie.” (Horia Hulubei)
"Patruns de simpatie umana si de sentimentul solidaritatii sociale, Petru Bogdan a avut bucuria unui constructor de oameni, devenind un mare si fidel slujitor al institutiei regale care i se incredintase in 1941: Fundatia ?Regele Ferdinand I?. A murit pe cimpul de onoare, in prima zi de refugiu, la 28 martie 1944, pornit din Iasi pe drumul pribegiei, pentru a pune la adapost institutia creata de Regele Ferdinand, Intregitorul natiunii romane.” (Dimitrie Gusti)
