Descriere - Pavilionul cancerosilor vol. I
Alexandr Soljenitin (1918-2008) a fost dizidentul rus care a demascat cu o inversunare neobosita regimul subuman de functionare a lagarelor de reeducare din URSS. Arhipelagul Gulag (aparuta deja in Colectia Cotidianul Literatura) a fost, decenii de-a randul, reper pentru milioane de victime sau de contestatari ai regimului totalitarist din fostul bloc sovietic. El insusi incarcerat timp de opt ani in asa-numitele lagare ale groazei, pentru indrazneala de a-si fi permis ironii legate de politica lui Stalin, pe cand era capitan in armata sovietica, Soljenitin si-a pus talentul de scriitor in slujba deconspirarii crimelor impotriva umanitatii, girate de un stat politienesc.
A primit Premiul Nobel in 1970, exact la un an dupa ce fusese exclus din Uniunea Scriitorilor si atacat in presa oficiala pentru atitudinea sa critica fata de practica cenzurii in URSS. Relatiile cu autoritatile sovietice, si asa subrede, se inrautatisera si mai mult dupa ce in Occident aparusera in 1968, chiar fara permisiunea autorului, Pavilionul cancerosilor si In cercul intai. In 1973, dupa ce primul volum din Arhipelegul Gulag a aparut la Paris, Soljenitin a fost arestat, privat de cetatenie si expulzat din tara. Initial stabilit la Zürich, a calatorit apoi in Franta si Spania, a dat nenumarate interviuri si a tinut discursuri dure si fata de Occident, si fata de URSS, stabilindu-se in cele din urma in SUA. In tot acest timp, cartile lui au continuat sa apara la edituri importante, iar vocea lui, critica de data asta si cu politicile Vestului, atrage atentia, intriga si-i aduce adversari din toate partile. Abia in 1994 revine in tara, unde intra in gratiile lui Vladimir Putin, presedintele cu trecut de kaghebist, in care vedea insa o sansa sigura de a reinvia vechile valori ale Mamei Rusia.
Prin Pavilionul cancerosilor Soljenitin coboara intr-o altfel de lume condamnata la izolare: nu intr-una din lagarele groazei, ci printre niste oameni pentru care gandul la viata de afara e un paliativ firav, menit sa faca verdictul suportabil. Boala nu reteaza insa emotiile, nostalgia, regretul, dragostea, rautatea, sau invidia; toate se petrec si aici. Boala din Pavilionul cancerosilor depaseste insa limitele unei rezerve de spital si devine pecetea unui regim de viata in care absurdul, angoasa si agonia sunt simptome fara remediu.
