Descriere - Patrice Van Eersel, Ma dor stramosii. Editia a II-a
Cartea, Ma dor stramosii prezinta o colectie de interviuri cu cei mai importanti reprezentanti ai unui nou curent in psihoterapie: psihogenealogia.
Punctul de plecare al acestei orientari este descoperirea faptului ca o parte semnificativa a nevrozelor si problemelor cu care ne confruntam repeta nevrozele si problemele altor membri ai familiei – parinti, unchi, bunici sau chiar stramosi mai indepartati.
In ce masura iubirile, revoltele, deznadejdile vietii noastre repeta trairile si alegerile inaintasilor nostri?
Unul dintre cazurile de vindecari este edificator: un pacient avea de multa vreme tulburari respiratorii grave, de care nu l-a putut vindeca niciun medic. In cursul unei sedinte de psihogenealogie, a aflat ca bunicul sau a murit in primul razboi mondial, sufocat in transee din cauza gazelor toxice folosite de germani. Din acel moment, boala sa respiratorie a disparut.
Constientizarea faptului ca printr-o fidelitate inconstienta fata de familia de origine putem face alegeri care nu ne apartin intru totul, este o descoperire eliberatoare. Nu suntem condamnati sa repetam vietile parintilor si bunicilor nostri. Avem libertatea de a alege.
Cuprins
Cuvant inainte. Irezistibila dezvoltare a psihogenealogiei
1. Intalnire cu Anne Ancelin Schützenberger.
Amprenta propriilor nostri strabuni: cercetari in psihogenealogia clinica
2. Intalnire cu Alexandro Jodorowsky.
Familia este un arbore magic in propriul tau interior
3. Intalnire cu Bert Hellinger.
Constelatiile familiale sau contactul de la suflet la suflet
4. Intalnire cu Didier Dumas.
Fantome si ingeri in tara strabunilor
5. Intalnire cu Chantal Rialland.
Familia traieste in interiorul tau… sta in puterea ta sa o alegi!
6. Intalnire cu Serge Tisseron.
Sa ne eliberam de secretele de familie: o conditie prealabila a oricarei psihoterapii
7. Intalnire cu Vincent de Gaulejac.
Cum ne lasa mostenire familia si strabunii o nevroza de clasa
Bibliografie
Cuvant inainte
Irezistibila dezvoltare a psihogenealogiei
Ideea ca generatiile anterioare ne pot influenta din punct de vedere psihologic este veche. Primele terapii concepute atesta, de altfel, acest lucru. Medicina chineza si cea africana, de exemplu, spre deosebire de medicina occidentala, iau in considerare boala in contextul sau familial si genealogic. De ce am o hepatita? Din cauza unui microb si a unei alimentatii necorespunzatoare, raspunde medicul occidental. Vindecatorii chinezi sau yoruba' spun ca trebuie restabilita oranduiala lumii, fie ca este vorba despre un demon care ne vrea raul (si care cere un animal ca sacrificiu), fie de tulburarea ordinii cosmice, ocupand un loc care nu ni se cuvine si uitand sa ne cinstim strabunii. Vindecatorul stie un lucru pe care medicul il ignora: legea genealogica si raportarea la strabuni definesc intr-o mare masura legaturile, drepturile, datoriile si identitatile care structureaza fiinta umana - atat in cultura, cat si in biografia sa. Vindecatorul cunoaste, de asemenea, cuvintele si ritualurile care vor forta "fantoma" (un strabun uitat sau unul care si-a dezonorat familia) sa iasa la iveala, ceea ce (n.tr.) Trib african din sud-vestul Nigeriei si din Benin.
Ma dor stramosii e echivalentul conflictului psihologic, inconstient, transmis din generatie in generatie.
Dar iata ca in Occident apare ceva nou: psihogenealogul.
Un terapeut care, fara sa renunte la vreuna dintre descoperirile epocii moderne, in special in ceea ce priveste caracterul unic al individului, regaseste legaturile contextuale si transgenerationale la care cultura sa l-a facut surd. Ce face el? La fel ca vracii si vindecatorii, se concentreaza asupra acelei portiuni din povestea noastra care nu are legatura cu noi: "s-ar putea ca aceasta bronsita cronica sa ti se traga de la faptul ca strabunicul tau s-a sufocat intr-o transee si ti-a fost ascuns acest lucru, deoarece atunci cand s-a intors din razboi, bunica nu a mai vrut ca el. .. ". Alt exemplu, si mai spectaculos: un barbat sufera in mod constant de dureri de gat, insotite de o deteriorare a circulatiei sangvine periferice. Niciun remediu nu reuseste sa-I vindece. Pana in momentul in care descopera, prin terapia transgenealogica, ca un strabun indepartat, nascut in aceeasi zi ca si el, a murit ghilotinatin timpul Revolutiei. Pornind de la aceasta descoperire, durerile de gat si suparatoarele lor efecte asupra circulatiei dispar ca prin farmec. Cum se poate oare ca un fapt din trecut, fericit sau nefericit, sa aiba, prin necunoastere sau sub povara unui "secret de familie", asemenea consecinte cateva generatii mai tarziu?
Unele persoane incearca pur si simplu sa fuga de propria familie fiindca li se pare ca reprezinta un pericol de moarte pentru ei. Ca si cum istoria familiei lor ar ameninta sa ii ucida. Pericolul nu este neaparat unul inchipuit. Dar fuga nu serveste la nimic. Oriunde vei fugi, istoria familiei tale te va urmari si te va readuce constant in trecut, determinandu-te sa repeti la nesfarsit acelasi scenariu, cel putin atat timp cat nu iei hotararea de a dezamorsa ancorarile transgenealogice negative.
Reconstituirea arborelui genealogie poate incepe foarte simplu. Iata explicatia oferita de site-ul www.psychogene. corn: "In general, pentru a lucra asupra istoriei tale familiale, nu ai nevoie de pregatire de specialitate. Fiecare vine cu ceea ce are la dispozitie. Ai nevoie doar de cateva informatii pentru a stabili ce anume ti se intampla in prezent si pentru a incepe aceasta munca. In majoritatea cazurilor, pot aparea si alte informatii, uneori intr-un mod cu totul neasteptat. Important este sa intelegem ca, incepand din momentul in care intreprindem o cercetare psihogenealogica, activam o memorie care traverseaza timpul, epocile, evenimentele si care se poate transforma intr-o amintire careia constiinta ii da sens."
Pe undeva, psihogenealogul se inspira mai putin din cunostintele psihopatologiei occidentale decat din eficacitatea "vrajitoreasca" a celor mai vechi metode de tamaduire ...
Citindu-i corespondenta, aflam ca Sigmund Freud stia foarte bine cat de mult conteaza strabunii in constituirea psihosomatismelor individuale si colective: fiecare dintre noi este determinat nu doar de triunghiul tata-mama-copil, ci si de o adevarata cascada de influente venite din intregul nostru arbore genealogie. Cel care a descoperit inconstientul intuise deja transmiterea nevrozei pe linie genealogica. De exemplu, Freud si-a dat seama de importanta pe care o joaca bunicii in viata unui copil (direct sau indirect, in bine sau in rau, prin prezenta excesiva sau prin lipsa). Inventase chiar si o poveste conform careia, la originea civilizatiei, ar fi stat un trib primitiv cu un tata infricosator, ai carui copii s-ar fi coalizat pentru a-l ucide. Si noi am pastra cu totii in inconstient amintirea acestui prim paricid. Freud sugera prin aceasta parabola ca legatura de la o generatie la alta nu poate fi stearsa.
Insa Freud nu a mers mai departe cu explorarea fenomenului transgenerational. A purtat o indelungata lupta pentru a-si impune ideea ca exista o origine sexuala a nevrozelor, ceea ce l-a facut sa neglijeze aceasta dimensiune fundamentala a omului, si anume fidelitatea inconstienta a subiectului fata de cele traite de strabunii sai. In prezent, unii psihanalisti sunt de aceeasi parere. Ei considera ca Freud, constient ca nu poate fIsa faca totul", ar fi decis sa se dedice exclusiv triunghiului oedipian, lasand deoparte restul ascendentei, gandindu-se probabil ca altii, dupa el, vor continua cercetarile referitoare la problema strabunilor. In realitate, se pare ca propria genealogie a lui Sigmund Freud si cateva apasatoare secrete de familie l-au impiedicat in mod inconstient sa faca cercetari in acest domeniu. Urmarea este, vai, atat de des intalnita: discipolii iau intotdeauna ca definitiva gandirea maestrilor lor; dupa moartea lui Freud, complexul oedipian a devenit o dogma, in timp ce strabunii neglijati au fost loviti de ostracizare.
A trebuit sa asteptam aproape o suta de ani pentru ca importanta lor cruciala sa fie recunoscuta in mediile "psy"2. La inceputul secolului XXI, aceasta recunoastere ia proportiile unui adevarat curent: luandu-si ca deviza "oriunde te-ai afla, iti porti strabunii in spate; vorbeste-i de bine, dar elibereazate!", psihogenealogia - sau, mai general vorbind, abordarea transgenealogica - castiga tot mai mult teren, in numeroase practici si scoli. In prezent, zgomotele acestui "santier" rasuna peste tot in jurul nostru. O explicatie a acestui succes ne-o ofera Steve Lacy, autorul lui Genealogy Gateway To The Web:
"intr-o societate care isi pierde valorile traditionale, bulversata de dezintegrarea celulei familiale, oamenii incearca sa intre din nou in contact cu propriile radacini". Fenomenul este fara indoiala mai profund decat atat si indica intr-adevar o "intoarcere a strabunilor" in civilizatia occidentala. Procesul terapeutic e cel care ii face prezenti. Sute de psihoterapeuti recunosc acum importanta radacinilor familiale si mai ales a esecurilor acesteia, a lucrurilor nespuse, a secretelor de familie si a zestrei psihologice mostenite din generatie in generatie, in salturi atat de uimitoare, incat trebuie sa fii un adevarat expert in comunicare pentru a le putea detecta.
Lucrarea de fata este destinata prezentarii a sapte dintre acesti "artisti transgenealogici", sub forma a sapte interviuri cu principalii actori ai miscarii:
- doctor Arme Ancelin Schiitzenberger, medic de exceptie, dizidenta antinazista, autoare, printre altele, a lucrarii Ai·e, mes aieuxl, in care povesteste cum a ajuns sa studieze psihogenealogia, analizand "stranii maladii repetitive", si care prezinta publicului larg conceptul transgenerational;
- Alexandro Jodorowsky, om de teatru, scenarist, specialist in tarot si creator al unei forme originale de psihoterapie samanica numita "psihomagie", unul dintre primii care au redescoperit importanta arborelui genealogic in constituirea psihicului uman;
- Bert Hellinger, psihoterapeut german care a trait in Africa de Sud si care recunoaste ca a fost influentat de cultura zulusa" in inventarea Constelatiilor familiale, metoda de mare succes la ora actuala (aplicata, de exemplu, de psihoterapeutul Christiane Singer);
- Didier Dumas, psihanalist care lucreaza cu metoda lui Francoise Dolto, pe care o deschide catre dimensiuni care nu sunt tipice Occidentului (taoism, samanism) si care face o demonstratie stralucita a "intoarcerii strabunilor" in gandire a si in terapia contemporana;
- Chantal Rialland, fosta eleva a lui Alexandro J odorowsky, care afirma ca fiecare dintre noi isi poate influenta destinul "alegandu-si familia" si isi invata pacientii si discipolii cum sa-si construiasca arborele transgenerational;
- Serge Tisseron, psihoterapeut specialist in "secretul de familie", cunoscut in special pentru studierea "romanului familial" al faimosului personaj de benzi desenate Tintin; isi focalizeaza atentia asupra lucrurilor nespuse care, din generatie in generatie, devin patologice;
- nu in ultimul rand, Vincent de Gaulejac, psihosociolog specialist in "nevroza de clasa", demonstreaza modul in care arborii genealogici se grupeaza in mari familii sociale.
Speram ca aceste intalniri sa fie pentru tine unele foarte interesante. Lectura placuta si o fructuoasa regasire cu proprii strabuni!
Amprenta propriilor nostri strabuni: cercetari in psihogenealogia clinica
INTALNIRE CU ANNE ANCELIN SCHUTZENBERGER
Deopotriva teoretician si practician, fosta membra a miscarii de rezistenta, profesor universitar, deschisa la nou, psihoterapeut de formatie psihanalitica, analista de grup-una dintre primele terapeute care au utilizat psihodrama lui Moreno- in Franta - si profesor emerit de psihologie la Universitatea din Nisa, unde a condus timp de mai mult de douazeci de ani laboratorul de psihologie sociala si clinica, Anne Ancelin Schiitzenberger a lucrat de-a lungul timpului cu personalitati precum Robert Gessain, Jacques Lacan, Francoise Dolto, Cad Rogers, J.L. Moreno, Margaret Mead si Gregory Bateson, in Scoala de la Palo Alto si in Dinamica
Aceasta conversatie a aparut deja In revista Nouvelles Cles, nr. 18 (vara 1998). A fost recitita si completata de Anne Ancelin SchUtzenberger In septembrie 2002.
pe 18 mai 1889, la Bucurestidecedat pe 14 mai 1974, la New York) a fost un renumit psihiatru, psihosociolog, teoretician si pedagog, evreu de origine, inventatorul psihodramei, al sociometriei si unul din fondatorii psihoterapiei de grup, grupurilor a lui Kurt Lewin. A devenit celebra in lumea intreaga in momentul in care, aflata deja in a doua jumatate a vietii, a publicat o carte ce avea sa devina un bestseller: Ai·e, mes aieux! (tradusa in intreaga lume). Este cea care a introdus in practica pihoterapeutilor dimensiunea transgenerationala (pe care unii o numesc trans- sau psihogenealogica), prin intermediul "sindromului de aniversare". Ni s-a parut normal sa deschidem aceasta serie de conversatii printr-o discutie cu aceasta mare doamna.
Psihogenealogia include numeroase teorii, practici si scoli de gandire. Dar ea a devenit deopotriva un termen popular, aproape banal si cu o multime de sensuri. Fara doar si poate ca originile acestei abordari se datoreaza doamnei dr. Anne Ancelin Schiitzenberger, aparand in Franta, in anii '80. A lucrat mult timp cu bolnavi care sufereau de cancer, folosind, printre altele, versiunea clinica a metodei Simonton, cea care, sprijinindu-se deopotriva pe medicina clasica si pe un parcurs psihoterapeutic, avea ca finalitate consolidarea dorintei de a trai si a sistemului imunitar prin vizualizari pozitive.
Atunci a descoperit ea, in istoria familiilor respective, uimitoare fenomene de repetitie a unor evenimente, la cei bolnavi si la stramosii lor. Asa a ajuns la metoda "genosociogramei" - un arbore genealogic mai deosebit, care punea accentul pe fapte iesite din comun si evenimente marcante, in bine sau in rau: boli, nasteri, accidente, decese premature sau nedrepte, casatorii, plecari etc. Metoda presupune realizarea unui grafic pentru o familie in sensul larg al cuvantului, cuprinzand jumatate de duzina de generatii, indicand legaturile afective majore, pozitive, negative, uitate sau negate, ca o incercare de elucidare definitiva a unei genealogii.
"Nu suntem atat de liberi precum ne inchipuim", spune Anne Ancelin Schiitzenberger, "dar ne putem cuceri libertatea si putem iesi din destinul repetitiv al istoriei familiei noastre, intelegand legaturile complexe care s-au tesut in acest cadru si facand lumina asupra dramelor secrete si doliilor netinute ... ".
Care este metoda ei? "Terapia transgenerationala psihogenealogica contextuala clinica", a carei prima misiune este sa ne urmarim "loialitatile invizibile" si identificarile inconstiente repetitive (bune sau tragice), care ne obliga sa "platim datoriile" strabunilor nostri, indiferent ca vrem sau nu, ca le stim sau nu, si sa repetam "misiunile intrerupte" cata vreme ele nu sunt "incheiate". Asa cum scrie in Ai·e, mes aieuxl: "Viata fiecaruia dintre noi este un roman. Si eu si voi, cu totii traim ca niste prizonieri ai unei invizibile panze de paianjen la a carei creatie participam si noi. Daca am fi capabili sa auzim cu o a treia ureche si sa vedem cu un al treilea ochi, pentru a intelege mai bine, pentru a auzi mai bine, pentru a vedea aceste repetitii si aceste coincidente, am intelege mai bine si am fi mai sensibili la ceea ce suntem si la ceea ce ar trebui sa fim. Chiar nu putem scapa de aceste fire invizibile, de aceste triangulatii, de aceste repetitii?"
Sunteti psihoterapeut si analist, insa cand primiti un pacient, va interesati foarte putin de povestea sa individuala - sau cel putin o plasati intr-un context mai larg -, cerand in schimb subiectului sa va informeze asupra vietii strabunilor sai. Il rugati mai ales sa noteze in scris diverse date. Cum ati ajuns la aceasta desfasurare a curei?
Formatul cartii: 13 x 20 cm
Numar pagini: 184
An aparitie: 2014
