Descriere - Osho - Trupul muritor si lumina spiritului, 60 de parabole si povestiri
Omul nu e doar o lampa facuta din lut; in el se mai afla si o flacara de lumina care se ridica in permanenta catre soare. Numai corpul lui e facut din lut, sufletul lui e acea flacara. [... ] Risipeste fumul din mintea ta si vezi flacara constiintei. Ridica-ti privirile dincolo de ceea ce este muritor in tine si recunoaste ceea ce este nemuritor. Nu exista nimic mai pretios decat recunoasterea aceasta, caci odata cu ea animalul din tine va muri si se va naste dumnezeirea.
Introducere (Osho) ... 7
Prefata ... 9
60 de parabole si povestiri ... 11
Pentru informatii suplimentare ... 251
Despre autor ... 252
Despre Statiunea de Meditatie Osho ... 254
Fragment :
...lui totala e reflectata si in oglinda existentei. In cele din urma, ceea ce vede un om din el insusi este de asemenea ceea ce sta in fata existentei.
Faima regelui a continuat sa creasca, dar sufletul lui se scufunda. Faima lui continua sa se raspandeasca, in timp ce sufletul lui continua sa se usuce. Ramurile i se intindeau pana tot mai departe, dar radacinile ii deveneau tot mai plapande.
Regele avea un prieten. Acel prieten era Kubera, zeul bogatiei in acele vremuri. Asa cum raurile si toti afluentii se intalnesc in ocean, tot asa si raurile bogatiei se intalneau in cufarul lui cu bogatii. Era cu totul diferit de prietenul lui, regele. N-ar fi lasat sa-i scape nici macar un singur banut din cufar in numele milosteniei. Avea o proasta reputatie.
Regele si bogatasul au ajuns la vremea batranetii. Primul era plin de ego, celalalt era plin de cainta. Mandria ii oferea primului prilej de desfatare, iar celuilalt, cainta ii rodea sufletul. Pe masura ce moartea se apropia, regele se tinea cu dintii de egoul lui. Egoul ii oferea ceva de care sa se agate in fata mortii. Dar, in cele din urma, cainta bogatasului a dat nastere unei revolutii inauntrul lui. Egoul lui nu mai avea cum sa-i ofere sprijin. A fost necesar sa renunte la el.
Dar cainta e cealalta fata a mandriei, asa ca si ea e foarte greu de lasat in urma. Adeseori, cainta rasturnata devine mandrie. Tocmai din acest motiv, cautatorii de placeri devin sfinti, lacomii devin darnici, iar cei cruzi devin plini de mila. Dar in esenta nu se produce nici o revolutie in sufletul lor.
Bogatasul acela s-a dus la un maestru. "Sunt tulburat", i-a spus acestuia. "Sunt mistuit in suflet de un foc mare. Vreau sa-mi gasesc pacea."
Maestrul a intrebat: "N-ai reusit sa-ti gasesti pacea avand atatea bogatii, atata faima, atata putere?"
Bogatasul a raspuns: "Nu. Mi-am dat pe deplin seama ca nu exista pace in bogatii".
Atunci maestrul i-a zis: "Du-te si da inapoi tot ce ai celor de la care ai luat. Dupa aceea intoarce-te la mine.
Intoarce-te la mine dupa ce ai devenit simplu si sarac".
Bogatul a facut intocmai. Cand s-a intors la maestru, acesta l-a intrebat: "Si acum?"
El i-a zis: "Acum nu mai am alt sprijin in afara de tine".
Dar maestrul acela era un maestru foarte ciudat; chiar nebun, am putea spune. L-a dat pe acel bogatas afara din coliba lui si a inchis usa. Noaptea era neagra, iar in padure nu era tipenie de om. In afara de coliba aceea, nu avea unde altundeva sa-si gaseasca adapost.
Bogatasul credea ca se intorsese la maestru dupa ce facuse ceva maret, dar ce era primirea aceasta pe care i-o facea maestrul?
Descoperise ca acumularea de bogatii era zadarnica, dar renuntarea la bogatie nu era cu nimic mai buna.
In noaptea aceea a dormit sub un copac, lipsit de orice sprijin. Acum nu mai avea nici un sprijin, nu mai avea prieteni si nu mai avea casa. Nu mai avea nici bogatie, nici putere, nici avutii, nici renuntare. Dar cand s-a trezit dimineata a descoperit ca era cufundat intr-o pace care nu poate fi pusa in cuvinte. O minte lipsita de orice sprijin gaseste fara dificultate sprijinul existentei.
Nr. de pagini : 256
Anul aparitiei : 2017
