Descriere - Opere alese volumul II. Vocatia. Factor hotarator in cultura popoarelor. Timp si destin - Constantin Radulescu-Motru
Cartea de fata este formata in mare parte din conferintele tinute, in cursul iernii anului 1930 si 1931 la Radio-Bucuresti, cu scopul de a trezi in constiinta tinerimii si a celor 'insarcinati cu educatia acesteia interesul pentru vocatie.
Se staruie prea putin astazi asupra vocatiei, atat in fami lie, cat si in scoala. Nu ca in aceste medii de educatie ea ar fi dispretuita. Dimpotriva, la ocazii solemne pe ea cade pathosul discursurilor. Ea este un superlativ de lauda. Oamenii de vocatie sunt totdeauna numiti eroii progresului social.
Dar la atat se reduce interesul pentru vocatie. Decorul dat la o parte, nimeni nu se mai gandeste la ea. Superlativul, dupa ce si-a indeplinit serviciul, se aseaza la garderoba pentru alte ocazii. Daca cel putin, vocatia ar fi usor de ilustrat prin personaje celebre, atunci portretele acestora ar mai provoca in tinerime reflectii trecatoare. Dar vocatia nu se poate ilustra, asa cum se ilustreaza o fapta militara sau morala. Ea este refractara la orisice incercare de tipizare. Se pot da exemple de vocatie, dar omul reprezentativ al vocatiei nu exista.
Originalitatea desfide tipizarea. Negasind, in mediul lor educativ, indrumarea care sa-i ajute la realizarea vocatii lor, tinerii de elita ies la capat cum pot. Cei mai multi, dupa dureroase crize sufletesti, se elimina singuri. Neputand sa fie flexibili la rutina si nici sa-si realizeze originalitatea, ei sunt aruncati afara din scoala si chiar din familie, ca nesupusi. Foarte putini reusesc sa se strecoare in cariere potrivite vocatiei lor. Dar, si dintre putinii acestia, nu este unul care sa pastreze recunostinta mediului educativ.
Mediul educativ de astazi, in regula generala, inabuse vocatia in fasa. Nu din ura constienta, ci din ignoranta. Se ignoreaza rolul vocatiei in cultura popoarelor. Fiindca acest rol este o raritate, se crede ca el este si un lux. Omenirea, dupa credinta multora, poate trai fara oameni de vocatie, cum poate trai si fara oameni care sa rivalizeze cu Adonis. Si pentru ca rolul vocatiei sa fie cat mai sters, unii obisnuiesc sa-I banalizeze. Sunt educatori, care confunda vocatia cu profesiunea, si vorbesc in consecinta de birouri vocationale, ca de niste birouri profesionale.
Sunt, negresit, si altii, educatori de elita, care dau vocatiei o deosebita atentie. Dar, acestia, pe langa faptul ca sunt putini, sunt si foarte sarac inzestrati cu cunostinte pentru a duce la bun sfarsit buna lor intentie. Ca o scuza pentru ei se poate adauga, ca psihologia si pedagogia de astazi, in aceea ce priveste vocatia, sunt abia la inceput. Lipsesc acestor stiinte cunostintele sistematizate, si mai ales sistemele practice de aplicatie ale putinelor cunostinte pe care le ofera.
Cu toate acestea, este o datorie pentru oricare educator, ca el sa incerce sa se ridice deasupra greutatilor momentului, pentru a se pune in serviciul descoperirii si ajutorarii tinerilor cu vocatie. Este o datorie fata de cultura omenirii. Si este o datorie imperioasa fata de cultura nationala, inainte de toate.
Nr. de pagini : 236
Anul aparitiei : 2005
