Descriere - Opere alese - Mircea Florian
Mircea Florian (1888-1960) s-a nascut la Bucuresti, a absolvit Facultatea de Filosofie a Universitatii din Bucuresti, in 1911. A avut profesori pe Titu Maiorescu, C. Radulescu-Motru, P.P. Negulescu. Si-a luat doctoratul in Germania cu J. Rehmke, preocupandu-se de intuitia bergsoniana. Este critic al idealismului psihologist, dar si al materialismului vulgar. A scris despre fundamentele cunoasterii si despre teoria datului. A predat 30 de ani in Universitatea Bucuresti. A activat in "Societatea Romana de Filosofie".
Principalele sale lucrari sunt Arta de a suferi (1920), Indrumare In filosofie (1922), Rostul si utilitatea filosofiei (1923), Stiinta si rationalism (1926), Cosmologia elena (1929), Metafizica si problematica ei (1932), Antinomiile credintei (1936), Elemente viabile in filosofia lui Kant (1937), Cunoastere si existenta (1939), Reforma logicei (1942) Reconstructie filosofica (1943), Metafizica si arta (1945), Ce este cunostinta? (1947), Dialectica. Sistem si metoda de la Platon la Lenin (1947), Recesivitatea ca structura a lumii (aparuta postum, volumul 1 in 1982 si volumul II in 1987).
A publicat numeroase articole in "Revista de filosofie", "Convorbiri literare", "Viata Romaneasca", in revista germana "Grundwi senschaft". Lucrarile sale despre Kant si Bergson au fost recenzate in Franta, la Paris 1. Pozitia sa este una realist-rationalista, neutrala, dualist recesiva. Mircea Florian se preocupa de subiectivism cu referire la Kant, Husserl, Heidegger. Dupa parerea sa, stiinta nu elimina subiectul, ci il aseaza la loc cuvenit printre date, obi cte, existente. Mircea Florian vorbeste de reforma psihologiei cunoasterii in vederea afirmarii ontologiei realiste, care cauta mentinerea cunoasterii in sfera realului controlat de experienta, a realului primordial in raport cu eul care percepe, reprezinta etc. "Teoria datului" a lui Mircea Florian nu elimina nici sufletescul, nici materialul, nici existenta, nici constiinta, constituind fundamentul unei filosofii neutrale. Dupa parerea sa, nu datul apartine constiintei, ci constiinta apartine datului pentru ca el este nedeterminat, dar infinit determinabil.
Nr. de pagini : 458
Anul aparitiei : 2006
