"Cand Adrian Alui Gheorghe mi-a spus ca va publica o carte de dialoguri cu fiul sau, ideea m-a entuziasmat. Imi imaginam un interesant dialog de genul parinti si copii desfasurat pe tema hiatusului dintre generatii. A fost destul sa citesc prima pagina ca sa descopar ca am in fata o carte infinit mai complexa, ca cei doi protagonisti ai dialogului nu sunt atat un tata si un fiu, cat doi scriitori apartinand unor generatii succesive, curiozitatea celui tanar in legatura cu viata, opera si epoca inaintasului sau desfasurandu-se nu intre granitele biologice sau sentimentale ale unei familii, ci pe campul de lupta fara frontiere al istoriei literare si chiar al Istoriei. Este vorba, de fapt, despre o exhaustiva si extrem de nuantata monografie Adrian Alui Gheorghe (un dialog monografic spune subtitlul cartii!) care reuseste sa sugereze nu doar un portret al scriitorului, ci si un portret al epocii sale. In timp ce citeam interesantele intrebari, pline de curiozitate si empatie, prin care fiul construia portretul tatalui, ma intrebam ce ar fi daca, in a doua jumatate a cartii, rolurile s-ar inversa si tatal ar descoperi portretul si lumea fiului. Nu s-a intamplat asa, dar s-ar putea intampla – sper – intr-o carte viitoare.” (Ana Blandiana)
"Profund si autentic, exista un nevazut al acestei ample conversatii ce se revarsa, firesc, bland, asupra celor care, privilegiati desigur, aleg sa fie martorii unui asemenea text. Nu este o carte obisnuita de dialog(uri), bornele tematice, fastuoase si generoase, pe care le ating cei doi interlocutori, au valoarea unei transmiteri simbolice de la o generatie la alta. Mai mult, este un text fundamental despre viata si despre iubire si – un detaliu nu mai putin important – despre initiere. Pentru ca, desi aparent e clar, de fapt, nu se stie cine e fiul si cine e tatal, cine da si cine primeste. Cert este ca tatal si fiul ne daruiesc o minunatie de carte. Cititi-o cu ochiul mintii si cu inima sufletului dumneavoastra!” (Cristian Patrasconiu)
"Un mar plus un mar este egal cu un adevar! Dulceata marului, culoarea marului, puritatea miezului de mar rupt cu dintii, cu buzele, sunt de o senzualitate pe care omul o cauta in toate actele vietuirii sale, intr-o lume de o infinita frumusete. Din fericire, frumusetea lumii este la vedere, la suprafata, la indemana; din nefericire, noi o cautam, prea adesea, aiurea, in cotloane, in smarcuri.” (Adrian Alui Gheorghe)
"Dialogul nostru nu este, nici intr-un caz, un fel de Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie; traim intr-o epoca in care, daca tatal nu invata, in acelasi timp, de la fiu, este pierdut. Din acest motiv, intrebarile se pot intoarce oricand catre cel ce le-a formulat, acesta putand sa raspunda la fel de bine, in functie de cat timp a avut la dispozitie pentru a aduna experienta, amintiri etc.” (Vlad Alui Gheorghe)
Cuprins
Nota autorilor
IANUARIE. O fantana a murit de sete
? Fratele meu tocmai a disparut in fantana. Sunt singur intr-o livada plina cu meri infloriti. ? Copiilor din vremea mea nu li se dadea, la nastere, dreptul la copilarie. ? Oamenii depuneau intr-un cos mare, care se gasea intr-o masina neagra, a inspectorilor, toate zambetele. Da, erau rechizitionate si zambetele. ? Tata, te-am iertat ca ai pierdut cel de-al Doilea Razboi Mondial! ? Vecinii isi spuneau unul altuia, peste gard: "Naste Maria!” De mii de ani, Maria naste, in aceleasi chinuri, cu aceleasi sperante, iar fiecare nastere este o intemeiere. ? Numele este o cheie cu care deschizi si portile raiului, la o adica. ?i sufletul de dupa moarte pare sa se identifice cu numele de pe pamant. ? Realitatea imediata exista in raport cu capacitatea noastra de a ne-o imagina, de a o recepta. Dormi si visezi ca dormi, iar in cel de-al doilea nivel al somnului, visezi ca visezi. ? ?i in copilarie, ca si mai tarziu, am trait cu capul in nori si cu picioarele infipte adanc in pamantul cel mai concret. ? Mama, ca si patria, ca si limba materna, ca si amprentele digitale, ca si grupa sangvina sunt date de o instanta superioara, nu le poti nici nega, nici disimula, nici nu le poti schimba decisiv pe lumea asta. ? Ii este greu unui copil de astazi sa inteleaga ca exista viata si in afara internetului, a tabletei. Dar exista, a existat.
FEBRUARIE. Sa fii flamand e o chestiune de vocatie
? Cand am ramas izolat in abataj, cu minerul batran, Haliciuc, cativa sobolani au aparut de niciunde in perimetrul nostru. "E semn bun”, mi-a zis minerul. "Inseamna ca exista o cale de acces spre galerie.” ? Mi-e frica de imprevizibilul pe care, paradoxal, il astept. Mi-e frica de prostia ajunsa in pozitii-cheie in lumea noastra. De razboi imi este frica, pentru ca are toate imprevizibilitatile posibile. ? Pe tavanul pe care haladuiau umbre cu nemiluita, am vazut multe licorne si alte animale fantastice care isi cautau adapost in imaginatia mea. ? Suntem produsii contextelor si ai propriei memorii. ? Daca un om natang iti face un bine, chiar din intamplare, va cere recunostinta vesnica, va deveni tiranic. ? Omul de azi pare sa-si fi pierdut capacitatea sau facultatea de a admira. Este una dintre cele mai subtile calitati ale omului, care, din pacate, nu mai functioneaza. ? Doi batranei isi plangeau de mila unul altuia in timp ce, in curte, un cocos ii smotocea pe toti ceilalti cocosi din vecini. ? ?i, in timp ce-mi curgea sangele din nas si din ureche, urla: "Ba, pifanule, te dai intelectual…? Vrei sa zici ca tu citesti si eu sunt prost?” ? Vermutul este o bautura care se bea o singura data in viata. ? "Nu exista oras mai fru/ ca orasul meu,/aici a avut domiciliu fortat,/ o vreme, Dumnezeu.”
MARTIE. Daca treci prin iad, trebuie sa mergi cat mai repede, nu te opri!
? Am trait, de prea multe ori, sentimentul ca parca am furat viata asta, asa de grea mi-a fost supravietuirea. ? Armata nu se deosebea prea tare de puscarie, erau cam aceleasi conditii si aceleasi reguli. ? Paream un spion infiltrat in miezul Armatei Romane care putea devoala catre fortele inamice secretul ceaiului cu bromura. ? Noi am fi vrut un razboi cu NATO, ca sa ne ocupe, sa ne scape de comunism, dar NATO nu prea isi batea capul cu noi. ? Stateam intr-o cazarma, la Petrila, cu garduri de sarma, faceam instructie pe un platou, la Livezeni, de cateva ori pe saptamana. Intram in sut, in mina adica, la Lonea, in fiecare zi. ? Am ramas izolat in abataj, in urma unei surpari de carbune. Am stat mai bine de saisprezece ore izolat in ceea ce noi numeam "coperis”, acesta fiind un fund de abataj frontal. ? E plina Romania de disidenti facuti "la fara frecventa”, de povestitori, la un pahar, ai gesturilor lor de curaj, ai bancurilor pe care le-au spus ei nevestelor, sub plapuma, ai infruntarii secretarului de partid, la sedinta. ? Multi "comorienti” de-ai nostri au primit aprobare de la partid sau de la securitate, ca sa fie disidenti. ? Libertatea nu o cuceresti, ea te cucereste pe tine. Esti liber in masura in care iti poti imagina ca esti liber.
APRILIE. Cum poti sa urli in soapta?
Ceausescu a fost o figura sinistra a istoriei noastre; din pacate, nu avem un proces real al epocii lui, prin care sa fie cunoscute dimensiunile raului pe care l-a facut lumii romanesti. ? Pe Ceausescu l-au executat in gand milioane de romani, in toti anii aceia. Eram uniti in ura, pe atunci; daca am fi fost uniti in iubire dupa moartea lui, eram departe azi. ? A trai pe lumea asta este o arta, ai nevoie de multa imaginatie. Cei mai multi oameni nu au imaginatie, din acest motiv nu traiesc, ci se chinuiesc sa o faca. ? Nu am simtit niciodata explicit ca Securitatea ar vrea sa ma ia in solda ei, e posibil sa fi fost monitorizat si sa nu fi corespuns "standardelor” sale de incredere. ? Noi am avut parte de un conducator scrantit la cap, paranoic, care a depasit orice limita in modul sau de a dispune de un popor. Dar un nebun nu o putea face totusi singur, a avut nevoie de oportunistii nostri, de profitorii din serviciile secrete si de activistii care roiau pe langa putere. ? Azi, o dictatura se poate baza pe lipsa de memorie a populatiei, pe lipsa de educatie istorica, pe lipsa de viziune individuala si colectiva, pe aceeasi lasitate istorica. ?i pe multa prostie, pe reactia revansarda a prostimii impotriva celor mai destepti. ? Cred ca am incheiat prima casatorie de dupa Revolutie, la Piatra Neamt, n-am stat niciodata sa verificam in documente.
MAI. Arta, inainte de a?ti da aripi, iti rupe picioarele
? Oamenii sunt pasari in cautarea unor colivii. Colivia este constrangatoare, dar si te apara de primejdii mai mari. ?i pe mine, scrisul m-a aparat de o multime de posibilitati de a-mi rata viata altfel. ? Cate flori, care sunt capodopere ale divinitatii, ale naturii, desavarsite ca forma, parfum, atitudine, nu sfarsesc sub copitele vitelor pe o pajiste? Cate flori nu sfarsesc in capita cu fan? ? Lumea noastra este plina de victimele scriitorilor prosti. Daca ne ascutim auzul, auzim gemetele victimelor, ale cititorilor care nu se mai regasesc in povestile povestasilor, in poeziile poetilor, in fabulele fabulistilor, in cronicile cronicarilor. ? Prin scris, patrund putin si intr-o lume paralela, intr-un timp paralel. ? Aceasta marota, fiindca poezia este o incifrare de sensuri, este folosita de toti versificatorii minori, mediocri, care, neavand ce spune, se ascund dupa un limbaj pretios. ? Apararea literaturii nationale, a culturii nationale ar trebui sa fie o chestiune de strategie nationala, prioritate a oricarei structuri publice, politice sau administrative, pentru ca, in afara culturii, nu exista identitate nationala. ? Ma indoiesc mereu ca literatura, ca poezia pot sa schimbe ceva, desi, in momentele bune, constat ca, fara poezie, fara poveste, lumea ar fi mai saraca. ? Cand literatura se va sfarsi, cred ca va fi un prohod vesel, personajele vor fi eliberate din opere, din carti si vor iesi in lumea reala. Va fi ca intr-o noapte a valpurgiilor. ? Cuvantul trebuie tinut in gura, ca pe anafura, inainte de a-l pune in circulatie.
IUNIE. Daca nu s?ar fi inventat scrisul, am fi putut vorbi mai departe cu Dumnezeu
E posibil, la un moment dat, dupa cum vedem ca evolueaza omenirea, sa ni se introduca si interdictia de a scrie. ? Am vazut oameni cu multi bani care erau saraci, dar am vazut si multi oameni fara bani, care erau bogati. ? Am avut mereu in minte o alta asezare a lumii, aceea ca fiecare om sa se apuce si sa faca ceea ce simte ca poate sa faca, sa nu intre nimeni pe teritoriul celuilalt. ? La sosirea Regelui Mihai la Putna, desi politia a obstructionat caile de acces, oamenii au venit peste campuri, pe jos. ? Acum sunt un spectator ingaduitor al lumii din jur, nu mai am aceeasi capacitate si dorinta de a pribegi. ? Am fost, de multe ori, fericit, cand lumea ma considera nefericit si am fost nefericit cand lumea ma considera fericit. Fericirea nu o cauti, din cate am aflat eu, cel putin, din lumea asta; ea te cauta, totul e sa te gaseasca, sa fii la locul potrivit atunci cand te cauta. ? Niciodata, de cand omenirea a fost masiv alfabetizata, nu au fost scrise atat de multe carti, care sa fie din ce in ce mai prost citite. ? Memoria nu poate fi sufocata nici cu pamant, nici cu apa, nici cu ignorare. ? Sunt oameni care nu au nicio calitate clara, limpede. Acesti oameni, care sunt foarte, foarte multi, au o singura sansa ca sa se realizeze: sa fie oameni buni. Sa fie buni, pur si simplu. ? In spatele fiecarei reusite, sta o ratare, mai mare sau mai mica, in functie de implicarea fiecaruia in parte.
IULIE. Credinta, ca si iubirea, iti da sentimentul ca esti acasa pe lumea asta
Cele mai detestabile, mai tragice si mai deplorabile lucruri s-au intamplat in istorie din momentul in care credinta a fost preluata (transformata) in ideologie. ? Nu ni se inoculase in suflete imaginea unui Dumnezeu rau, pedepsitor, ci a unuia bun, bland, cu care trebuia sa ramai in relatie ca sa iti poti indeplini toate cele pe care le voiai a face. ? Sunt asa-zisi politicieni care murdaresc si portul traditional, asa cum au facut-o si acei politicieni din interbelic incalziti de gustul puterii. ? Prietenia e o haina cu care ii imbraci, ii impodobesti pe unii, pe multi din preajma. ? Cum poti sa ii pierzi pe prieteni? Cei mai multi se ratacesc singuri, nu trebuie sa faci ceva pentru a-i pierde. ? Daca as avea putere de decizie, as introduce ca obligatorie scrierea de jurnal la varsta anilor de liceu; aceasta ar fi o practica care ar disloca energii din creier, din suflet. ? Singurul lucru pe care il poti darui cu folos celor din preajma este timpul. Ce frumos suna: "Iti daruiesc cinci minute din viata mea! ?tii sa le primesti?” ? Dusmania gratuita este rodul celui mai insidios mecanism care pune universul in miscare: invidia. ? Matematica ne da sa mancam, poezia ne invata sa traim. ? Primul care nu a fost corect politic a fost chiar Dumnezeu care, in loc sa tina cont de opiniile progresiste ale vremii sale sau sa le prefigureze, anticipeze pe cele ale veacului nostru, s-a apucat sa faca lucruri discutabile mai tarziu.
AUGUST. Deschide ochii si lasa sa intre aer proaspat in lumea ta!
O vreme, am dormit pe un pat din reviste si ziare, pentru ca nu aveam bani sa imi cumpar un pat adevarat. ? Chiar daca nu iti poti duce viata asa cum vrei,/ macar incearca pe cat poti/ sa nu o degradezi/ din prea mult contact cu lumea. ? "Caci ce e gloria in poezie?”, a continuat sa peroreze poetul, "sa vii la o redactie de rahat ca asta si sa ai de-a face cu toti tampitii care nu au alta treaba decat sa scrie...” ? Dora ne-a insirat unul cate unul si ne-a perchezitionat pe fiecare in parte, sa vada daca nu ascundem sticle cu bautura pentru Nichita. ? Cum a facut Nichita Stanescu cinste cu un bilet de tren. ? Avem nevoie de "permanenta Eminescu” pentru a ne legitima cultura, identitatea, istoria chiar. Pot parea cuvinte mari, dar, uneori, avem nevoie si de ele pentru a spune cine suntem. ? Cand viata ti se blocheaza si simti ca rutina se transforma in rugina, fugi de-acasa. ? Neomarxismul? E o demonstratie ca exista fantome, ca ele sunt puse in miscare de minti diabolice. ? Sintagma propriu-zisa, cea a "politicii corecte”, a aparut dintr-o gluma din benzile desenate. Gluma s-a ideologizat, ajungand sa bantuie astazi nu numai America, dar si Europa, ba chiar lumea intreaga. ? Primul care nu a fost corect politic a fost chiar Dumnezeu care, in loc sa tina cont de opiniile progresiste ale vremii sale sau sa le prefigureze, anticipeze pe cele ale veacului nostru, s-a apucat sa faca lucruri discutabile mai tarziu. ? "Annuska a si cumparat uleiul de floarea-soarelui, si nu numai ca l-a cumparat, dar l-a si varsat. Asa ca sedinta nu va mai avea loc.”
SEPTEMBRIE. Propria viata este efectul imaginatiei, traiesti ceea ce iti poti imagina ca traiesti
? "?efu', o sa le fie greu astora sa se inteleaga cu noi, fiindca niciunul nu stie pe aici romaneste.” ? Imi amintesc o anecdota cu un autograf pe care i l-am dat lui Luca Pitu, pe cartea mea de debut. ? Poetul avea un obicei, nu bea vodci mari, ci numai vodci mici. Asa ca daca voiai sa il tratezi cu o vodca mare, ii cumparai doua vodci mici. ? Parem insa ca ne-am intors azi la un duios analfabetism, cand omul vorbeste prin… lucruri. ? Intr-un "magazin complex”, un mall, dintre cele care ne sunt la indemana azi, cu zeci de mii de marfuri, la discretie, vorbirea e o goana dupa noutati, dupa chilipiruri, dupa oferte, asa cum era, la inceputul istoriei, goana omului vanator-culegator prin padurile pline de "oferte” de cules si de vanat. ? ?i acum, adesea, mai iau cate o carte de povesti si citesc fara nicio prejudecata; de fiecare data, textul si intriga dintr-o poveste ma conving de adevarul lor. ? In literatura, poti fi gigantul gigantilor, poti sa faci dreptate, poti sa infrangi raul dintr-o simpla manuire de condei. ? Copacii din livada noastra aveau nume, traiam toate etapele si anotimpurile implicati in emotia fiecarui cires, prun, mar. ? Literatura de azi, scrierile de azi sunt ambalate frumos, li se aplica etichete pompoase, cu sclipici, cu impact psihologic si se vand ca marfa de categoria intai. ? O generatie care nu isi reconsidera inaintasii, care nu ii citeste, va disparea inaintea inaintasilor. E ceva ce nu mai trebuie demonstrat, face parte din jocul evolutiei.
OCTOMBRIE. Povestea e cel mai frumos lucru "neintamplat” care i se intampla omului
? Cartea lui Tedy Arman am scris-o in cateva zile, am mers pe formula "instalatiei poetice”, o improvizatie care hraneste foamea de noutate, intr-o cultura normala. ? Poezia e matematica in delir./ Realitatea este apogeul imaginatiei. (...) In laturi cu tristetile fabricate prost!/ In laturi cu miorlaiala simturilor! ? In literatura romana, poate sa apara acum si Goethe, in varianta mileniului trei, ca tot va trece neobservat. ? "Voi ati facut dragoste/ in fata unui motor in functiune?/ Eu, da, cu grasa Marlena/ de la vopsitorie...” ? Sunt femei, cele mai multe, a caror ocupatie de baza este aceea de a fi frumoase. ? Povestea e cel mai frumos lucru neintamplat care i se intampla omului. ? Daca povestile de odinioara, de pe cand "a fost odata ca niciodata”, te duceau pe taramul de dincolo, povestile de azi te invart prin noroiul realitatii si te leapada la un colt de lume. ? Sunt critici literari care fac poezia frumoasa, scriind despre ea, dar sunt o multime care o uratesc. Cum sunt si poeti care uratesc poezia, sa ne intelegem. Sunt cititori care uratesc poezia, asa cum sunt cititori care o fac frumoasa. ? Actul lecturii il consider un act de viata, insa mult mai rafinat. ? La butoanele deciziilor culturale sunt numai improvizatii, diplomatia culturala este virusata de politic, de cumetrialitate, de ignoranta, de prostie, de interese de clan, altele decat cele culturale.
NOIEMBRIE. Tu ai un cuvant in pantec, daca nu?l spui mori si lasi toate bogatiile
Scriitorul prost este criminalul moral al cititorului si al literaturii. Lumea noastra este plina de victimele scriitorilor prosti. ? Mizele sunt mici de tot, scriitorul roman vrea sa isi convinga vecinul de bloc de talentul lui, de harul lui, de margica operei sale, nu se arunca in prapastia cu destine mari, de acolo de unde risti sa nu mai apari niciodata. ? Paunescu, cu voce baritonala, il anunta pe amicul din Botosani ca are inundatie acasa, intrerupe emisiunea, baga pauza publicitara. ? Aceasta sintagma, "loc de veci”, este relativa, pentru ca acel loc de veci, pe care il primeste cetateanul de onoare, este doar pentru douazeci si cinci de ani. Daca nu esti destul "de personalitate”, vesnicia este destul de scurta. ? Lui Traian Basescu i-am iertat multe, pentru ca i-a batut, fara drept de apel, la alegeri, pe Geoana, pe Ponta, pe Dan Voiculescu si pe altii, dupa principiul ca rechinii se devoreaza intre ei. ? Profesorii sunt buni, daca ii gasesti atunci cand ai nevoie de ei. Cand ai de trecut o prapastie, nu ai nevoie de profesor de pian, ci de cineva care se pricepe la cum se face o punte peste prapastie. ? Suntem la "portile Europei literare”, iar cearta dintre generatiile literare seamana (daca este!) cu o cearta a cersetorilor la poarta la care se imparte sambata ceva de pomana. ? Cine "facea frumos” era lasat sa zburde prin curtea partidului si aratat lumii: "Uite ce liber este scriitorul roman! Ceea ce vedeti la gatul lui nu e un lant adevarat, e doar o podoaba pe care si-a castigat-o singur, fiind disciplinat si intelegator”. ? Ajuns pe scena, poetul a spus foarte rar, explicit: "Decat sa scriu despre Partid/ Mai bine ma sinucid”. S-a facut liniste in sala. ? Bucurestenii s-au uitat in textele provincialilor cu oarecare precautie, sa nu ia niscaiva microbi.
DECEMBRIE. Dumnezeu, ca si prietenul, nu vine cand il chemi, dar intotdeauna vine la timp
Nu am avut nicio clipa, in viata asta, vreun complex in fata strainului, nu m-am considerat nici mai presus, dar nici mai prejos in fata lui. ? M-a interesat in viata asta strainul purtator de alt orizont cultural, de "alta forma” de civilizatie, dar si strainul biblic, purtatorul de mesaj, calatorul obosit de drum si de introspectie, de experienta drumului, strainul inspirat, mesagerul. ? Cu cat suntem mai diferiti, cu atata ar trebui sa ne cautam mai mult unul pe altul, nu ca sa intram in teritoriul celuilalt, ci sa comunicam despre ceea ce suntem, sa ne impartasim experientele culturale, morale, umane. ? Intr-o lume grabita si mai putin atenta la nuante, la abstractiuni, trebuie sa ii dai cititorului o poezie mai putin subtila, cu un mesaj la vedere. ? "Obsidianul negru de la Danegorska” e un poem scris de un extraterestru, care a vizitat candva, nu foarte departe in timp, pamantul si a scris ceea ce a vazut. Textul s-a pastrat imprimat pe un obsidian, care a functionat ca o memorie externa, acesta fiind descoperit in urma exploziei unui obiect neidentificat, prin anii 1980, la Danegorska. ? Pentru multi dintre tinerii de azi, sa le dai sa citeasca douazeci de carti este o pedeapsa mai mare decat sa ii izolezi intr-o celula sau pe o insula pustie. ? Eu faceam umor si din foamea cea mai neagra, Aurel problematiza si cea mai banala chestiune cotidiana. ? In perioada comunista, a functionat cenzura, dar, mai grav, a functionat autocenzura. Am fost dresati pana la a ne crea, in interior, teritoriul interzis, ideile interzise, cuvintele interzise. ? Scapati cumva de tinerete si veti deveni, cu adevarat, liberi!
