Descriere - Mitropolitul Antonie Plamadeala, diplomat crestin. Contributii la dezvoltarea dialogului teologic international
Un aspect important al personalitatii vrednicului de pomenire Mitropolit Antonie Plamadeala al Ardealului - diplomatia bisericeasca - este ilustrat in teza de doctorat ,,Mitropolitul Antonie Plamadeala, diplomat crestin. Contributii la dezvoltarea dialogului teologic international\", redactata si sustinuta de catre doctorandul Alexandru Briciu in cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa ,,Justinian Patriarhul\" din Bucuresti. Teza de doctorat este publicata, in volum, la Editura Andreiana din Sibiu, ,,acasa\" la vrednicul de pomenire Mitropolit Antonie. Lucrarea de fata urmareste evolutia unui ierarh in reprezentarea Bisericii Ortodoxe Romane, la nivel international, in intalniri interortodoxe si intercrestine.
Pe parcursul a 35 de ani de slujire arhiereasca in demnitatea de Episcop-vicar patriarhal (1970-1980), Episcop al Buzaului (1980-1982) si Mitropolit al Ardealului (1982-2005), Antonie Plamadeala a prezentat pe toate meridianele lumii specificul romanesc al invataturii de credinta ortodoxa a Bisericii cea una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca. ,,Diplomatia bisericeasca\" a fost definita chiar de Mitropolitul Antonie in volumele sale de memorialistica. Elaborarea tezei in jurul acestui concept constituie o noutate in cercetarea istorica si un bun inceput pentru scrierea unui nou capitol al istoriei Bisericii noastre.
Din documentele de arhiva cercetate si comentate de autor reiese unitatea reprezentarii Bisericii Ortodoxe Romane la nivel international, ,,cariera\" diplomatica a lui Antonie Plamadeala cladindu-se pe continuarea deschiderii manifestate de Patriarhul Justinian Marina si Mitropolitul si Patriarhul Iustin Moisescu. In vremuri dificile pentru Biserica Ortodoxa Romana, nevoita sa supravietuiasca intr-un regim comunist ateu, Mitropolitul Antonie s-a format in umbra acestor doi ierarhi providentiali pentru istoria recenta a Bisericii noastre. Dar pana la accederea in cea mai inalta treapta a slujirii bisericesti, Antonie Plamadeala a fost validat de cele mai importante nume ale spiritualitatii si teologiei romanesti a secolului 20: arhimandritul Cleopa Ilie, respectiv parintele profesor Dumitru Staniloae. In anii \''50 ai secolului trecut, in timpul vietuirii la Manastirea Slatina sub staretia parintelui Cleopa, ieromonahul Antonie si-a temeluit invatatura de credinta ortodoxa. In paginile lucrarii, autorul prezinta ,,prima victorie diplomatica\" clamata de Mitropolitul Antonie la varsta de 23-24 de ani, cand, cu binecuvantarea staretului Cleopa, a obtinut acordul Mitropolitului Sebastian Rusan al Moldovei si Sucevei pentru inchinovierea parintelui Daniil - fostul scriitor si ziarist Sandu Tudor - la Schitul Rarau, in urma unor discutii purtate cu dibacie in birourile administratiei eparhiale de la Iasi. Formarea sa academica a fost in cadrul disciplinelor sistematice, tot in legatura cu spiritualitatea ortodoxa. Teza de doctorat, ,,The Servant Church in Western Thought. An Orthodox Assessment\", sustinuta la colegiul catolic Heythrop Pontifical Athenaeum de langa Oxford (1 noiembrie 1972), a fost echivalata prin resustinere la Catedra de Teologie Dogmatica din Bucuresti (16 decembrie 1972), sub indrumarea pr. prof. dr. Dumitru Staniloae. De altfel, tema specificului romanesc al spiritualitatii ortodoxe avea sa constituie ,,debutul\" sau la nivel international, prin sustinerea unor conferinte in timpul studiilor doctorale in Occident.
Asadar, inainte de a activa ca apocrisiarh al Patriarhiei Romane la nivel international, Mitropolitul Antonie si-a consolidat propria invatatura de credinta si a dobandit experienta slujind in administratia bisericeasca, alaturi de personalitati de prim rang, cautand sa-si insuseasca din experienta si virtutile fiecaruia.
Cu o astfel de pregatire, Antonie Plamadeala si-a inceput ,,cariera diplomatica\" la varsta maturitatii, dupa 40 de ani. Ierarh pedant, cu o cultura solida, Mitropolitul Antonie s-a aplecat cu minutiozitate asupra documentelor de arhiva, croindu-si un nume important in cercetarea istorica. Urmandu-i pasiunea pentru cercetarea documentelor, autorul prezentei lucrari l-a ,,descoperit\" din documentele de arhiva, refacandu-i itinerarul din ultimii 35 de ani de vietuire si slujire in ogorul Bisericii. Arhivele cercetate in tara si strainatate au scos la iveala informatii noi despre activitatea sa, intregindu-i portretul cu o latura ce inca nu fusese valorificata.
Sustinerea tezei de doctorat in sedinta publica, la finele anului 2016, care ramane in istorie drept anul in care a fost convocat Sfantul si Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, nu poate fi intamplatoare. Rolul Mitropolitului Antonie in pregatirea si definirea acestui eveniment a fost recunoscut la nivel panortodox. Aprecierea de care se bucura reprezentantul Bisericii noastre la intruniri interortodoxe este creionata de autor prin marturiile consemnate de ierarhi si delegati ai Bisericilor Ortodoxe surori in timpul sedintelor de dialog.
Cu timpul, Mitropolitul Antonie a devenit o voce autoritara a Ortodoxiei, asumandu-si rolul important de a concilia ramurile Bisericilor de limba rusa cu cele de limba greaca, spre folosul definirii invataturii de credinta ortodoxa in lumea contemporana. In contextul unor atitudini negative cu privire la unele documente elaborate in cadrul Sfantului si Marelui Sinod Ortodox din Insula Creta (iunie 2016), recursul la scrierile Mitropolitului Antonie ne ofera argumente pentru pastrarea identitatii ortodoxe in dialog cu lumea crestina pe taram social-filantropic sau pastoral, fara a tagadui propria invatatura de credinta.
In ceea ce priveste prezentarea implicarii Mitropolitului Antonie Plamadeala in cadrul organizatiilor crestine internationale, autorul scoate in evidenta pozitia intransigenta a reprezentantului Bisericii Ortodoxe Romane in apararea traditiei ortodoxe. Prin marturii si documente din arhiva Consiliului Ecumenic al Bisericilor si a Conferintei Bisericilor Europene de la Geneva, Mitropolitul Antonie este exonerat de doua acuzatii ce au incercat sa-i maculeze personalitatea in anii de tranzitie dupa evenimentele din Decembrie 1989. Una dintre acuzele cu care a trebuit sa se confrunte in acesti ani - existenta in unele medii si astazi - este aceea de a fi fost ,,ecumenist\", in sens peiorativ. Prin aceasta lucrare, autorul demonstreaza ca Mitropolitul Antonie a fost un aprig contestatar al denaturarii miscarii ecumenice de la scopul cu care a fost infiintata la inceputul secolului 20, mesajul hristic ,,ca toti sa fie una\" (Ioan 17, 21). Mitropolitul Ardealului a fost el insusi un critic al organizatiilor crestine internationale, dar nu din afara - asa cum sunt contestatarii lui -, ci din interiorul acesteia, de cele mai multe ori de la tribunele intrunirilor acestor foruri. Cea de-a doua acuzatie demontata in paginile acestui volum se refera la o presupusa negare de catre Mitropolitul Antonie, intr-un interviu in strainatate, a demolarii bisericilor de catre regimul comunist din Romania. In acest sens, autorul prezinta o serie de evenimente in care Mitropolitul Ardealului a vorbit despre sistematizarea din Bucuresti careia iau cazut victima o serie de locasuri de cult: intruniri de dialog, conferinte de presa sau interviuri oferite la nivel international. Edificator in acest sens este interviul acordat, la data de 6 martie 1986 la Geneva, unei reviste a Consiliului Ecumenic. Urmarind inregistrarea audio pastrata in arhiva, autorul descopera ca Mitropolitul Antonie a amintit de demolarea unor biserici in capitala Romaniei fara sa fie intrebat de reporter! Or, un ierarh care vorbeste din proprie initiativa pentru o publicatie occidentala despre bisericile daramate de regimul ceausist nu putea nega, in alt dialog cu presa, aceasta evidenta!
Mitropolitul Antonie a fost implicat, de asemenea, in dialogul oficial purtat de Biserica Ortodoxa cu Biserica Romano-Catolica. A fost, de altfel, primul ierarh ortodox roman primit in vizita oficiala la Vatican, in 1972, de papa Paul al VI-lea. Formarea sa academica in cadrul unui prestigios colegiu catolic i-a prilejuit deprinderea disciplinei si rigurozitatii iezuite. Dintre toate intrunirile in care a fost mandatat de Sfantul Sinod sa reprezinte Biserica Ortodoxa Romana, dialogul cu Biserica Romano-Catolica l-a atras cel mai mult. Si observa, pe buna dreptate, ca in unele dispute teologice se intampla ca delegatii romano-catolici, desi nu puteau argumenta teologic pe fond, sa castige prin forma, adica prin disciplina prestatiei. In schimb, delegatii ortodocsi, reprezentanti ai unei invataturi de credinta temeinica in fond, pierdeau dezbaterile din cauza disputelor interortodoxe formale, motivate de orgoliile unor traditii locale. Implicarea sa in dialogul oficial cu romano-catolicii a fost de bun augur pentru Biserica Ortodoxa Romana in noile conditii interconfesionale dupa 1990, cu recunoasterea de catre Statul roman a Bisericii Romane Unita cu Roma, Greco-Catolica. Mitropolitul Ardealului a reusit sa obtina din partea reprezentantilor Vaticanului admiterea faptului ca ritul greco-catolic face parte din Biserica Romano-Catolica, dialogul oficial ramane unul bilateral, iar uniatia nu poate fi socotita drept mijloc de dobandire a unitatii celor doua Biserici.
Deloc intamplatoare nu este nici publicarea acestui volum in anul 2017, dedicat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane comemorarii Patriarhului Justinian Marina si aparatorilor Ortodoxiei in timpul comunismului. Nu putem uita ca vrednicul de pomenire Mitropolit Antonie Plamadeala a petrecut ,,trei ceasuri in iad\", drumul lui catre Oxford trecand prin temnitele comuniste. Vrednicul de pomenire Patriarh Justinian este cel care l-a putut ,,recupera\" pentru slujirea in Biserica Ortodoxa. Profitand de bruma de libertate dupa Primavara de la Praga (1968), l-a recomandat pentru bursa la studiile doctorale in Anglia, de unde l-a chemat in slujirea de Episcop-vicar patriarhal, avand o colaborare rodnica pana la mutarea sa la cerestile locasuri, in 1977.
Am acceptat coordonarea acestui proiect de teza de doctorat in semn de recunostinta pentru Episcopul Antonie Plamadeala al Buzaului din ultimii ani pe care i-am petrecut in Seminarul Teologic ,,Kesarie Episcopul\". A fost pentru noi, elevii seminaristi, o perioada a formarii teologice, de care ne aducem aminte cu bucurie.
Bucuresti, 30 ianuarie 2017
Pr. prof. univ. dr. Adrian Gabor
ISBN: 978-606-733-199-8
Nr pagini: 592
Format: 16.5x23.5 cm
Anul aparitiei: 2017
