Descriere - Memoriile unui nebun. Noiembrie
[AUTORI_CLASICI]
Traducere din limba franceza de Nicolae Constantinescu
Aceste texte de tinerete, pasionante, rascolitoare, strabatute de angoasa adolescentei si de fervoarea, dar si de spiritul autocritic ale celui care se stie predestinat literaturii, ne ofera o imagine captivanta, inedita, a scriiturii unuia dintre cei mai mari prozatori ai secolului al XIX-lea. Memoriile unui nebun, text aproape in intregime autobiografic, este jurnalul crizei sentimentale si existentiale prin care trece un adolescent exaltat, al primelor incercari si deceptii amoroase si al drumului lung si dificil spre maturizare. Temele si o parte din personajele de aici vor fi dezvoltate apoi in romanele de maturitate, cu precadere in Educatia sentimentala. Inspirat din betia iubirii pe care Flaubert a cunoscut-o in bratele frumoasei Eulalie Foucaud, Noiembrie exploreaza natura dorintei si a erotismului si conflictul dintre nevoia de insingurare si foamea de afectiune. Marie, personajul care aduna la un loc energiile textului, este o tinara prostituata, o fiinta de o senzualitate aparte, in care violenta se uneste neasteptat cu erotismul frust si care aminteste de chipul ascuns al Emmei Bovary.
"Un nebun! Asta e ceva ce stirneste oroare. Tu ce esti, cititorule? In ce categorie te incadrezi – a prostilor sau a nebunilor? Daca ti s-ar da sa alegi, vanitatea te-ar impinge sa o preferi pe ultima. Da, inca o data intreb, la ce foloseste o carte care nu este nici instructiva, nici amuzanta, nici stiintifica, nici filosofica, nici de agricultura, nici elegiaca, o carte care nu ofera nici o reteta contra cosurilor ori contra puricilor, in care nu scrie nimic nici despre caile ferate, nici despre bursa, nici despre strafundurile sufletului omenesc, nici despre vesmintele din Evul Mediu, nici despre Dumnezeu, nici despre diavol, ci in care este vorba despre un nebun, adica despre lume, aceasta mare neroada care se roteste de secole in spatiu fara sa faca un pas; si care urla, careia ii curg balele si apoi se sfisie singura.” (Gustave Flaubert)
