Marile bucurii si marile tristeti - Cupsa, Augustin

Descriere - Marile bucurii si marile tristeti

A existat un moment precis – intre Perforatorii si Profesorul Bumb si macii suedezi – in care povestitorul lui Augustin Cupsa a sarit din cea mai pura si mai dementiala distopie in cea mai amestecata si mai imprevizibila realitate. Ca si cum ar fi intors pe partea cealalta o lentila care cuprindea totul, fara sa focalizeze nimic, acest povestitor alert si atent la imprevizibilele miscari interioare ale realitatii <se multumeste> in Marile bucurii si marile tristeti sa descrie, sa povesteasca, sa focalizeze si sa dea gros-plan pe cate un amanunt neasteptat: un tic verbal, niste papadii verzi, un raget de leu inchis, o pereche de cercei in forma de oua prajite, o ureche de pisica intr-un lichid visiniu, o spinare calda, o fata de la Deva. Fiecare interior, fiecare exterior, fiecare spatiu real sau mental, fiecare intalnire de destin si fiecare <curba a trecutului> adusa in prezent coaguleaza cate o lume rotunda, care traieste din propria articulare si care ne urmareste zile intregi dupa ce am inchis cartea." – Simona Sora

"E ceva care nu poate fi spus niciodata, nu pana la capat, nu pana la punctul final sau dimensiunea completa. In buna traditie a parintilor mei ardeleni, am fost invatat ca marile bucurii si marile tristeti nu se manifesta in public. Dar e mai mult decat o regula de buna purtare. Chiar si in fata celor apropiati ratam sa ne spunem acel ceva, fie ca e vorba de un gand, de o traire sau de adevarul nostru individual. Cuvintele se imping in fata unele pe altele, starile se erijeaza in altele, se deghizeaza, fac piruete sau se topesc ca sa scape de marturisire. Fara ca sa mintim. Pentru ca si daca am reusi sa ne spunem tot, in urma celei mai adanci emotii sau chiar nascandu-se din impartasirea ei, mai ramane ceva. Iar acel ceva ne face sa fim, de fapt, singuri cu ceilalti, singuri si ei." – Augustin Cupsa