Descriere - Marele Premiu la Monte Carlo sau dedublarea
Marele Premiu la Monte Carlo sau dedublarea este un roman autobiografic care relateaza, intr-o maniera originala si neliniara, experienta autorului ca membru al juriului la Editia a XIII-a a Festivalului International de Film TV de la Monte Carlo, din anul 1973.
Constantin Grigore (Dinu) Sararu a reprezentat atunci Televiziunea Romana, unde era director in Redactia Culturala, si s-a alaturat unor mari personalitati ale vremii, membrii juriului fiind numiti de presa "cei sapte magnifici". Acestia erau: Robert Stack, o celebritate mondiala a filmului, detinatorul rolului principal in serialul "Incoruptibilii", Amedeo Nazzari, popular actor italian de film, vedeta a anilor '40, Georges-Emmanuel Clancier, recent laureat al premiului Academiei Franceze pentru romanul "De-a pururea si-o zi", Jeanne Fomina, directoare in Televiziunea Sovietica, Berkeley Smith, reprezentantul Televiziunii Britanice si Horst Buchholz, alt actor de succes, cel mai cunoscut dintre toti, interpretul celui de-al saptelea magnific din capodopera western "Cei sapte magnifici", de la care li s-a si tras poreclirea simpatica, lansata de reporterii care urmareau evenimentul.
Insemnarile memorialistice curg dintr-o perspectiva foarte personala, comparativ dualizata. Zona cea mai glamouroasa a Occidentului este admirata de ochii avizi ai vizitatorului din lagarul socialist est- european, emotionat sa intalneasca mari artisti si sa fie tratat cu familiaritate de catre nume ilustre ale epocii.
Insasi meteorologia contribuie ca salturile narative dinspre prezentul vestic, inspre trecutul estic, sa para antagonice. In mijlocul lui februarie, delegatia romana a plecat dintr-un Bucuresti infrigurat si cetos, stapanit de zloata si de nameti nestransi de saptamani, pentru a ateriza pe un taram mediteraneean al primaverii si al exploziei azaleelor.
Amintirile care intretaie povestea de vis de pe plaiurile princiare sunt, surprinzator pentru un membru al nomenclaturii comuniste, dintre cele mai dramatice. Se pare ca scriitorul a fost la douazeci de ani in ipostaza de detinut politic care efectua munca fortata la Canalul Dunare-Marea Neagra si tocmai imagini de acolo i se strecoara printre ganduri, in aceste momente de glorie personala. Pe sistemul: ce am fost si unde am ajuns!
Ironia la adresa propagandei comuniste desfasurate impotriva decadentei occidentale, fata-n fata cu realitatile capitaliste, este plasata fin, toate personajele straine parand a fi constiente de modul in care tovarasii estici ar trebui sa mimeze anumite atitudini. O decadenta a Vestului totusi exista in aceasta poveste din anii '70. Autorul ei a surprins chiar perioada de final a elegantei conformiste generalizate, dintr-o societate care s-a destins apoi, de la an la an, topindu-se tot mai mult in nonconformism.
Un interes special il trezesc referirile la diferite personalitati de origine romana integrate in elita vest-europeana.
Fotografii si chiar desene semnificative ilustreaza evenimentele descrise.
Dinu Sararu s-a nascut la Slatioara, judetul Valcea, in ianuarie 1932. A facut parte din Comitetul Central al Partidului Comunist Roman si a condus Teatrul Mic si Teatrul National. Ciclurile sale de romane, grupate in trei trilogii, Trilogia Taraneasca, Trilogia Dragostea si Revolutia si Trilogia Ciocoilor, l-au propulsat printre cei mai cunoscuti autori romani postbelici.
Aceasta carte, lansata la editura RAO in 2018, completeaza demersul memorialistic al prozatorului, manifestat in ultimii ani si prin alte volume.
Marele Premiu la Monte Carlo sau dedublarea lasa cititorului senzatia ca rasfoieste o revista glossy despre cinema, din epoca de maxima eleganta a cinematografului si a televiziunii, printre paginile careia au fost strecurate file hartanite scrise de mana, rupte dintr-un jurnal cenzurat de autoritatile comuniste.
